Arhive lunare: Ianuarie 2016

VERSURI: Descumpănire…

Descumpănire… Prinși, ca fluturii, în dansuri eronate, Lumina, ce orbește,  ne pare libertate, Multicolore vise, vorbe, mustindu-și mierea, Cum poți a le nega, când rostul li-i plăcerea?     Purtată-n gol, aripa concepe-n lunga viață, În crinul florentin finețea că-i … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , | 4 comentarii

VERSURI NOI: Epistolară

Epistolară M-a plâns și toamna, când m-a rupt de tine, Căci despărțirea i-am cerșit-o eu, Ca lacrimile cad cuvintele-suspine Și cât un nor de greu e scrisul meu.     Cu tine sufletul mi-a fost în floare Și ca un … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

De Ziua Unirii Principatelor Române!

Din hotare în hotare strângeți România mare, să trăiască pe vecie mama noastră, Românie!

Publicat în LUCRĂRILE ALTOR AUTORI, POEZIS | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

VERSURI NOI: Secrete…

Secrete… Lanțuri grele, înghețate, cad pe patul rece verigile se sfarmă în cioburi de amintiri, fărâmiturile unui diamant șlefuit de timp până la sclipire desăvârșită, dintotdeauna nimeni n-a lipit din cioburi un original, miraculoase unii  adună copii reușite modelate după … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , | 2 comentarii

VERSURI NOI: DULCE NEPOȚEL!

DULCE NEPOȚEL! (Lui Albert-Andrei) Îmi e destul un zâmbet, lipsit de orice grai, Și clipa-și ia lumină din razele de mai, Iar când gurița dulce pornește al său nai, Iubite nepoțel, pereche-n lume n-ai!   Cine-a atins vreo dată un … Continuă lectura

Publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , | 9 comentarii

PROZĂ: Decât frumoasă, mai bine norocoasă!

Decât frumoasă, mai bine norocoasă! Ana  avea 17 ani, vârsta când frumusețea unei copile se desface ca un boboc de floare în toată splendoarea. În cazul ei natura  a lucrat cu dăruire la maximum. Frumoasă, gingașă, încât o îndrăgeai fără … Continuă lectura

Publicat în PROZĂ | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VERSURI NOI: Iarnă, iarnă…

Iarnă, iarnă… Iar ai scos din minți poeții, iarnă, cu a ta splendoare, Îți așterni în lung nămeții, năvălind din zare-n zare, Demult n-am mai fost copilul, ce-ar țipa cu încântare De atâta alb sălbatic, ce-a-nghițit pământ și soare.   … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu