Arhive lunare: octombrie 2017

Melancolie  Cu pasul lent, ca o stafie,  atentă prada și-o ochește, Să-mplânte-amarul  nepăsării în ochiul care mai sclipește, Apoi să-și afle loc pe buze, în zâmbet palid să le coase Și-o apatie s-o prelingă din creier până-n miez de oase. … Continuă lectura →

Aripă… Zidire-a toamnei  cu aripă însetată, călită-n ierni, cu geruri spulberată, cu-a mărului petală-n suflet prefirată și-n verde ochi cu vara ancorată…   Aripa ei, de doruri grele sfârtecată, de  prunci reanimată, vindecată, de Muză auzită, susținută, împlinită și prin … Continuă lectura →

La datorie! Ți-e pasul magistral cu clipa moleculă, Ireversibil talpa mi-o arunci  pe brânci, Ieri dinți de lapte înmugureau în gură, Pe carii de-amintiri azi plombe tai din stânci.   Toamnatice, căldurii  pui lacăte la gură, Sahara o întinzi pe-a … Continuă lectura →

e clipa urmă… Mai ieri? O, da, e clipa urmă, cosița galbenă-o-mpletește… pe care acum, o caldă brumă, cu grijă, palma netezește.   Cu pas de ciută, răzvrătită, cu aripi de înger zăpăcit, ca o săgeată  rău ochită, un tunet, … Continuă lectura →

Ereditate Capul plecat, pleoapa întredeschisă, buzele înnodate, a fost moștenirea lăsată din mamă în fiică până la era mea. Ca o nucă pietroasă, tare la coajă, dar consistentă la gust, am zdrobit legea subjugării, deși cucuie de suflet mi-au umplut … Continuă lectura →

Zadarnică ofrandă In memoriam îngerului meu păzitor, bunica Elena Cu un deal, ce-și tocea amenințarea să-i vină-n spate,  cu mușcate imense în nenorocul geamurilor mici, cu  pomi de mere domnești în coaste și o vie ce te îmbăta de pe … Continuă lectura →

Răzvrătirea ploii A bătut în miezul noapții cu o beznă rece, udă Năucită, picătura-i, cu pumni mici, în geam, lovea, A trezit scrâșnetul porții, neînfricoșată, crudă Și tomnatic a sa rugă s-o ascund în piept cerea.   Dinspre câmp, golit … Continuă lectura →

Hei, timpule! În rotungirea zilelor nu ai asemănare, iar clipele îneci cu setea de-alergare, cu provocări aride-mi umpli calendarul, de unde, timpule, ai învățat amarul?   Încerci a cuibări a frigului sclipire în ochii ce mai fierb a verii fericire, din … Continuă lectura →

Inima mea În palmele sufletului tău, inima mea și-a răstignit sângerarea zilnică, orbită de infinitul orizontului descoperit, zâmbind soarelui, pe care l-ai înfipt în largul ochiului ei, mirat… nu te grăbi, iubite, să-ți pietrifici căușul deschis, înmugurește-ți degetele, să  inunde … Continuă lectura →

Maree de suflet Primăvara noastră a trimis solie Corăbii cioplite din grea nostalgie, Cu privighetoarea ce zori destrăma Și un-senin, cât cerul, ce ochi inunda.   Cufere-a tixit cu amintiri de soi, Ferecând trecutul cu lacăte noi, Praful despărțirii, ogoit, … Continuă lectura →