Arhive lunare: Octombrie 2017

Versuri noi: Melancolie

Melancolie  Cu pasul lent, ca o stafie,  atentă prada și-o ochește, Să-mplânte-amarul  nepăsării în ochiul care mai sclipește, Apoi să-și afle loc pe buze, în zâmbet palid să le coase Și-o apatie s-o prelingă din creier până-n miez de oase. … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Aripă…

Aripă… Zidire-a toamnei  cu aripă însetată, călită-n ierni, cu geruri spulberată, cu-a mărului petală-n suflet prefirată și-n verde ochi cu vara ancorată…   Aripa ei, de doruri grele sfârtecată, de  prunci reanimată, vindecată, de Muză auzită, susținută, împlinită și prin … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Versuri noi: La datorie!

La datorie! Ți-e pasul magistral cu clipa moleculă, Ireversibil talpa mi-o arunci  pe brânci, Ieri dinți de lapte înmugureau în gură, Pe carii de-amintiri azi plombe tai din stânci.   Toamnatice, căldurii  pui lacăte la gură, Sahara o întinzi pe-a … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

Versuri noi: e clipa urmă…

e clipa urmă… Mai ieri? O, da, e clipa urmă, cosița galbenă-o-mpletește… pe care acum, o caldă brumă, cu grijă, palma netezește.   Cu pas de ciută, răzvrătită, cu aripi de înger zăpăcit, ca o săgeată  rău ochită, un tunet, … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

Versuri noi: Ereditate

Ereditate Capul plecat, pleoapa întredeschisă, buzele înnodate, a fost moștenirea lăsată din mamă în fiică până la era mea. Ca o nucă pietroasă, tare la coajă, dar consistentă la gust, am zdrobit legea subjugării, deși cucuie de suflet mi-au umplut … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Versuri noi: Zadarnică ofrandă

Zadarnică ofrandă In memoriam îngerului meu păzitor, bunica Elena Cu un deal, ce-și tocea amenințarea să-i vină-n spate,  cu mușcate imense în nenorocul geamurilor mici, cu  pomi de mere domnești în coaste și o vie ce te îmbăta de pe … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Răzvrătirea ploii…

Răzvrătirea ploii A bătut în miezul noapții cu o beznă rece, udă Năucită, picătura-i, cu pumni mici, în geam, lovea, A trezit scrâșnetul porții, neînfricoșată, crudă Și tomnatic a sa rugă s-o ascund în piept cerea.   Dinspre câmp, golit … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 7 comentarii