Auriu de București
Nu mă ademeni pe banca prăfuită,
Cu visele răscoapte să m-așez,
Dă-mi o potecă-n frunze troienită
Mai lungă, alergarea să-mi vânez.
Nu mă acoperi ca pe o floare,
Cu brumele cu plete argintii,
Eu știu a le topi c-o sărutare
Și încălzi cu glasuri de copii.
Nici să cutezi a mă trata cu milă,
Tu, toamno, ce nu ai habar de ea,
Nu te uita că sunt ca trestia fragilă,
Carpații am supus cu talpa mea.
Alungă-mi pasul pe poteci de vise,
Din borangic îmi țese nori zglobii,
Pe cer de Voroneț și necuprinse
coboară-n sufletu-mi etene rapsodii,
Disecă nepăsarea cu noul auriu,
Pe galbene covoare să tronez,
În ochiul drag și plin de azuriu
Să văd cișmele de iubire și de crez.
Atât ești de frumoasă-n ia aurie,
Cu-a ei splendoare sufletul hrănesc,
Când îl adastă dulcea nostalgie
După răsfăț de verde românesc.
Nu am văzut marama-ți franțuzească
Regala Londrei te cunosc din vești,
Luxos te prinde ia românească,
O scrie sufletul, orbit de auriu de București!
10 octombrie 2022
Sursă imagine: internet
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Atât ia cât și auriul se armonizează perfect cu duceața versurilor dv !
Mulțumesc frumos!
Frumoase versuri…
❤️
Mulțumesc frumos!
Dragostea de toamnă este mai profundă și se bucură cu mult mai multă intensitate. Iubesc poeziile tale. Mă bucur să vă salut din nou după lunga mea pauză. Toata dragostea mea pentru tine.
Mulțumesc, prietene- Poet! Mă bucur și eu pentru revenirea Dstră! Respectul este reciproc!
Cuvintele tale mă fac atât de fericit. Mulțumiri.
Cu drag!
Auriul toamnei s-a regăsit în versuri de aur înșiruite de pana ta maiastră ! ! Este minunat poemul tău și românii toți ar trebui să te urmeze în iubirea ta pentru tot ce este românesc. Aceste versuri de final: ”…Dar ce luxos te prinde ia românească,
E martor sufletul, orbit de, unic, auriu de București!” spun totul. Felicitări draga mea .
Cât suflet în aprecierea Dstră! Mulțumesc din tot sufletul meu, dragă Poetă Aurora Georgescu! Vă îmbrățișez!