Arhive lunare: Octombrie 2012

VERSURI NOI: CRONICARUL ÎNȚELEPT

CRONICARUL  ÎNȚELEPT (pentru Alexandru Valeriu Moraru)   Adun din astre astăzi glasul de vioară, Din codru împrumut pasul de căprioară, Învăț din păsăre supremă înălțare de aripă  Și veșnicia o implor să se oprească pe o clipă!   Cu frunza … Continuă lectura

Publicat în DEDICAŢII POETICE | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI PENTRU ALEXANDRU MORARU!

ETALONUL  ÎNȚELEPCIUNII                                        ȘI AL CURAJULUI   Scriu azi cuvânt despre o valoare intelectuală –ALEXANDRU VALERIU MORARU – istoric-arhivist și publicist. Descendent din Neamul … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

DIN SUFLET PENTRU SUFLET!

SUFLET DEOSEBIT…   Da, e destinul cu puterea să ne-aplece, Dar orice val ce vine să înece, Îl poți frâna, dacă nu ești de forța-i amețită Și atunci supui destinul prin decizia gândită. De e iubirea nor de deznădejdi, o … Continuă lectura

Publicat în DEDICAŢII POETICE | Lasă un comentariu

VERSURI NOI: SOARTĂ…

SOARTĂ… Un ram de salcâm, atins de a vântului boare, Se frânge ușor, lipsit de a culorii paloare, Mai poartă mici frunze uscate, fragile, Dar n-a rezistat doar furtunii ostile…   Ce falnic a fost, ce floare-a născut, Prin umbra … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

VERSURI NOI: AL MEU PĂCAT

AL MEU PĂCAT Eu mor, de câte ori s-aruncă-n mine cu minciuna, N-a fost nicicând o armă-a vieții mele ea, nebuna, Atunci, când m-a-nțepat cu cleștele-i de jar, Eu am ales un adevăr, chiar dacă-i crud și imoral.   Detest … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

VERSURI NOI: PRIETENILOR MEI

PRIETENILOR  MEI   Azi am puțini prieteni, viața e ca o horă Și o mână, de se-ntinde,  nu cred că e de soră, Și-un braț de mă cuprinde,  nu cred că e de frate, Arareori se-ntâmplă,  să mă lovească-n spate. … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , | 3 comentarii

VERSURI NOI: TOTUȘI, EXISTĂ

TOTUȘI,  EXISTĂ   Iar îmblânzesc privirea ta de dimineață, Caut un sens în visul meu cu o povață Și bat coșmarele la tâmple să învie, Și vine dulce glasul tău ca o solie.   De câte ori încerc să cânt … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 1 comentariu