POEZIA NICHITA

POEZIA NICHITA
(In memoriam NICHITA STĂNESCU,
31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.

Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.

POEZIA NICHITA este icoana ochiului meu,
ce uită irisul încremenit, a nu strivi uimirea,
când îngenunchez sufletul la vibrațiile lui scrise,
căpătâiul pe care-mi cresc muchia versului.

Cum să nu contest existența acelui decembrie,
care i-ar fi acceptat plecarea în neființă,
dacă-i pulsează sângele în orice clipă a ființei mele,
prin nemuritoarea POEZIE NICHITA…

13 decembrie 2022 Maria Botnaru
Portretul Poetului Nichita Stanescu este realizat de pictorul si graficianul Sorin ADAM 

Publicitate