Arhive lunare: decembrie 2018

La adio! M-ai trezit, ca pe un verde, primăvara, ochiul a mirare-mi sprijiniși de cer, țipai șoapta ierbii, înfrunzind vioara, colții ei de lapte să-mi topească ger. Altoindu-mi vise cu a verii ceară, mi-ai sădit vioara-n sângele buluc, visele-ai rodit … Continuă lectura →

Să-mi scrii…                     Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate, Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte, Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte, Să-mi alunge ninsori de … Continuă lectura →

Să ne mințim! Să ne mințim, că astăzi clipa e cu aripi, că pene noi vor mai sclipi și mâine, chiar dacă știe a iubi și-un câine mai drept ca noi, raționali, doi stâlpi. Să ne mințim, că ne ajunge … Continuă lectura →

La răscruce                         Cu o vină zăludă năvălești alb de gânduri, Când prin puls îi alergi fără dreptul uitării, Urma ta o mai umple cu-ai lacrimii picuri Din aripi … Continuă lectura →

Întomnare Mi-ai golit auzul de veșminte, ai turnat în el suspin de ploi, te-ai luat din sângele fierbinte, rechemându-ți pulsul înapoi… Fie-ți amintirea sărbătoare serilor ce vor mocni a nor și a lor zvâcnire arzătoare declanșeze sângelui tău dor… Prea … Continuă lectura →

Gânduri de octombrie               Soarele-și recheamă raza călătoare, un sfârșit de zi alunecă-n trecut, Luna cere drept deplin la evadare, furând zilei clipa, ca un împrumut… Ochiul prin fereastră se îndeasă, din adânc de … Continuă lectura →

Mană de miracol Îmi picuri cu noaptea nesomnul pe gene, Și rar te îmbulzești a-mi ușura dileme, Gutuii coci cu feleșagul alăptat de lene Și ostoiești avântul, când pârjolesc poeme… Încalți galben de frunză c-o șoaptă smerită, Pe-a ochilor mirare … Continuă lectura →