Arhive lunare: septembrie 2013

POMUL VIEȚII MELE Seninul mă apasă dis-de-dimineață Cu-o toamnă ce despuie pomii de verdeață, Melancolie îmi trezește-a ei strivire pe cărare Și sufletul îi geme-a ei plecare, fără îndurare. A câta oară doare ochiul de regretul părăsirii, O înfiorare, în … Continuă lectura →

A TOAMNEI AGONIE Cioroi clănţoşi, cu pliscuri deşănţate, Sparg liniştea acestei dimineţi curate Şi-n roiuri lungi, ca o negreaţă blestemată, Iar învrajbesc câmpia, de roade devastată. Din cerul aplecat, cu nori fanatici, răi, Se-nşiră peste luncă-o ceaţă cu paşi grei … Continuă lectura →

RUGĂCIUNEA UNUI ROMÂN De sub al vieţii teasc cu chingile-oţelite, Ca din infernul zugrăvit de Dante, proletarul, Rânjesc cu dinţi de fiară, turbate si spuzite, Calvarele vieţii , tristeţea ei şi amarul. Îmi poate zice unul, cu inima curată, Că … Continuă lectura →

REGE-AL POEZIEI, EMINESCU   Îmi e destul să te atingă hulpav gândul, Mi se-ntretaie răsuflarea brusc Și pare că se năruie din cer cuvântul, Din umbra veacului cu versul de răspus.   Și e de-ajuns să-l prindă ochiul în orbită, … Continuă lectura →

MARELUI PĂUNESCU   Mă vei ierta, mărețule poet, Eu iar îți caut clenciuri printre rânduri, Ai tăinuit  în vers putere de magnet, Ca orbul-alerg prin spulberări de gânduri.   Trăit-ai minimal pe-acest pământ, Dar maximală-a fost a ta rodire, Ai … Continuă lectura →

URMA LUI DUMNEZEU   Mi-e tîmpla aplecată spre ţărână Şi buzele-s lipite de-un izvor, Mi-e setea înecată -ntr-o fântână Şi port a  frunzei sevă -n merișor.    Pe frunte unghiul de cocoare plânge Şi-n ochi oglinzi-albastre se răsfrâng, Și când … Continuă lectura →

ODĂ  FRUNZEI VERZI   Înnebunit mi-e ochiul de verdeță, ca de o povară, Auzul, amorțit de-al foșnetului țipăt, se-nfioară, Mă doare gându-ți de plecare, a câta oară, Și valsul tău, până în lacrimi, mă coboară.   Un adăpost mi-ai fost, … Continuă lectura →