Arhive pe autori: tighinaromaneasca

Versuri noi. BASARABIA

BASARABIA Își mai înalță fruntea către cer în rugă, Cu nori de lacrimi și-a umplut privirea Și de acolo, de pe cruce, speră să ajungă O Basarabie ce-a izbutit reîntregirea.   Trimiteți, fraților, mult aer din Carpați, Din Marea Neagră … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 8 comentarii

Versuri noi: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI! Dejeaba nori ursuzi mi-învăluie retine, cercând-a stinge zâmbet ce-a înecat suspine, degeaba sticla-și spală pân la sudori cea față și geamul, ca un scut, mă apără de ceață,   Azi cu tot … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 8 comentarii

Versuri noi: Virtuală…

Virtuală…   Plenară,  încălzește lumina ta, curată, animă-al toamnei suflu, cuibărit în mine, cu soare copleșește, când zac înfrigurată și umăr e de templu, când măgulesc suspine.   Mirifice-mi prind plasă, razele ei senine și îmblânzesc deșertul, ce-a năvălit  în … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Versuri noi: STELA POPESCU, ETERNĂ LUMINĂ

STELA POPESCU, ETERNĂ LUMINĂ Îngenunchez cu picătura ploii în tăcere, cu focul lumânării îmblânzesc durere, mă scurg în rânduri triste cu mâna-nțepenită, când litera în lacrima de tine, STELA, e-nvelită… Doamne, ne treci Maeștri în lumea-ți cu dreaptate, să-și afle-o … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 8 comentarii

Versuri noi: Degringoladă

Degringoladă Coboară noaptea armuri de-argint pe geam, un vânt banal animă bezna spălăcită-n ploi, cu prăbușiri de frunze ochiul de sticlă-i umple… crepusculare, amintiri își deapănă fuior de noi…   Snopii de clipe rare și-au dezlegat trecurtul, topind, îmbrățișările-și duc … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 7 comentarii

Versuri noi: Încătușare

Încătușare Și mă dor, și mă răpun clipe, ce au gonit, ratate, Doamne, pot să repet anii risipiți în griji deșarte? Dacă nu-mi dădeai copiii și-a cuvântului chemare,  Aș fi irosit destinul doar pe-o tristă destrămare.    Sângerează a regrete … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 7 comentarii

Versuri noi: Prelegerea toamnei

Prelegerea toamnei O, toamnă, cum știi ochiul a seduce Cu flori ce au trecut de recele chemări  Și au pornit prin timp a readuce A doua înflorire… peste așteptări.   Și cum trezești în noi a dorului căldură, Chemându-ne pe … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 6 comentarii