Arhive pe autori: tighinaromaneasca

Versuri noi: Inima mea

Inima mea În palmele sufletului tău, inima mea și-a răstignit sângerarea zilnică, orbită de infinitul orizontului descoperit, zâmbind soarelui, pe care l-ai înfipt în largul ochiului ei, mirat… nu te grăbi, iubite, să-ți pietrifici căușul deschis, înmugurește-ți degetele, să  inunde … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 6 comentarii

Versuri noi: Maree de suflet

Maree de suflet Primăvara noastră a trimis solie Corăbii cioplite din grea nostalgie, Cu privighetoarea ce zori destrăma Și un-senin, cât cerul, ce ochi inunda.   Cufere-a tixit cu amintiri de soi, Ferecând trecutul cu lacăte noi, Praful despărțirii, ogoit, … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 1 comentariu

Versuri noi: Pe urma frunzei…

Pe urma frunzei… Atât mă copleșește finețea-i colorată, Când, genial, penelul pe verde copt și-l poartă, Încât mă doare clipa, când harul mi-e inert, S-o prind într-un tablou cu brumărel perfect.   Îmi răscolesc cuvântul, să-i laud armonie, Și îmi … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Ce-și dorește sufletul?

Ce-și dorește sufletul? Cuibărită-n os și-n vene, frigul să-l domesticească, Vara își  mai plimbă-n ele arșița, să le-ncălzească. Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc, Azi  o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulțumesc.   Cerul și-a cojit, … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Versuri noi: Cum să mă ascund de toamnă?

Cum să mă ascund de toamnă? Unde să-i alung tristețea, când pe viu mă hărțuiește Și în ochiu’-mi sapă cuibul, de senin mi-l pustiește, Încât verdele-i pălește, parcă n-a fost crud și fin Și de-o viață, ce îl port, îl … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Magia toamnei

Magia toamnei Măcinați, topiți de vise mătăsoase, Ruinați de amintiri și dulci, și dureroase, Alintați peste măsură de al verii rai,  lumesc, Ne-ntristează pasul toamnei distructiv, firesc…   Harnici, cântărim și hăcuim un ieri ratat, Melancolici, suspinăm de rana timpului … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 9 comentarii

Versuri noi: Ecuația vieții

Ecuația vieții Măcinați de gânduri, ca două pietre tocite de vânturi, despicați de ploi, cu un fulger împărțit la doi, răstigniți de soartă  la răspântia deciziilor ce nu așteaptă, și-au croit câte-o poartă, noi puncte cardinale pe hartă,   El –  în sudul efemer, iar … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 5 comentarii