Arhive lunare: iulie 2017

Și visăm al tău sfârșit… Cine oare înțelege, vară, a ta aspră lege, când fierbi apa din fântână și coci ochiul de țărână, nici de firul cel de iarbă nu ai milă, nu ai treabă, și-n petala aromată strivești sufletul … Continuă lectura →

Un timp al luminii plenare Cu ciripit de păsări răsfățată, copilăria mă recheamă uneori, Cu a cireșului amară șoaptă, adolescența mă trezeşte-n zori, Cu prunci în poală şi cu stelele grăbite, al tinereții regretat parfum, Mă hărțuiesc în nopți, neogoite, vii amintiri ce nu se … Continuă lectura →

Deceluşul meu isteț –  De ce luna visătoare numai noaptea ne priveşte, De ce soarele, în geruri, nu îngheață, nu răceşte, De ce ochii au pupile, de ce mâna oboseşte Şi-un copil fără desene, vai, ce mult se plictiseşte? De ce … Continuă lectura →

RECREATĂ… Mângâie-mi ochii cu privelişti balsamate Şi sufletului setea de minuni n-o stăvili, Atâta vreme a fost să-mi faci-un vis realitate, Chiar de târziu l-ai împlinit, începe-a mă topi… Agață-n geana zilei aburi grei, cu sare Şi valul înspumat izbeşte-avan … Continuă lectura →

STEA  DE  CĂLĂUZĂ Ai fost cândva de-o seamă cu vântul pe toloacă, când toți ciulinii copți râvneau să-ți prindă talpă? Ai fost cu ploaia-n dans, când s-ațâța la joacă cu vara ce-ți spăla picioarele-n bâltoacă?   Ai străbătut  hoinar în … Continuă lectura →

 Armonia verii Topită-s de verdele-i must, ce zori aburește, de roșul bezmetic, ce-n macul sfios  clocotește, de proaspăt, curat, alb gingaș de romaniță, total copleșită de aromele-i fine, culoarea pestriță,   de raza fierbinte, ce ochii cu jar sfredelește, de … Continuă lectura →