Arhive lunare: August 2017

Versuri noi: Te fă destulă, clipă!

Te fă destulă, clipă!   Te fă destulă, clipă, senină, încăpătoare, Nu-mi aminti că am, și eu, soartă de floare, Că-și netezește-aripa, urzindu-și zbor, cocorul Și din lungime ziua își va-ngusta ușorul.   Nu-mi aminti de toamna, ce stă pe-aici … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 1 comentariu

Versuri noi: Prelegere

Prelegere Cum diamantul pui mai sus de-orice sclipire, Nu-i semn că și rubinul nu-ți mângâie privire. Cum ochiu’-și afl’-alintul din ce-i  însuflețire, Nu-‘nseamnă că smaraldul cuiva nu dă orbire.   Frumosul nu-i în piatră, ci-n ochiul ce-o admiră, Un bob … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

De ziua sufletului

De ziua sufletului Sufletul meu a îmbrăcat cea mai bătrână ie românească, dezgropată din muzeul timpului, a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele, a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții, întru înălțarea de azi: Mulțumim, MARIE, pentru chinul ce … Continuă lectura

Publicat în FEMEI CELEBRE CU NUMELE- MARIA, POEZIS | 11 comentarii

Versuri noi: MĂGULIRE

MĂGULIRE M-am rugat de cer, de soare, floarea, iarba am jelit, Un năduf cu-al său dezastru  în strânsoarea-i m-a închis Norul, prins în așteptare, m-a-nțeles și mulțumit. Azi, o zi cu fața bună, săptămâna mi-a deschis.   Optimist și visător … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Versuri noi: PROVOCARE

PROVOCARE Sfidează al meu ochi mișcarea-i domolită, și nici s-ar îndura de  lacrima mea grea, înfumurat, un nor, în lung și-n lat, s-agită și fără țel își mână, lent, caravana sa.   Cu ochii urmăresc nerostul său lejer, nemulțumirea fiartă … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Mântuire

Mântuire Și-a crăpat pământul fața, firul ierbii plânge des, ce fierbinte-i dimineața,  n-am puteri să răcoresc. La un colț de lume-înecuri, noi pornim să ofilim, Nu e trai nici lor, nici nouă, dar toți, Doamne, te iubim.   Neînduplecat e … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu

Femeie dintotdeauna

Femeie dintotdeauna Femeia care dă viață e mereu cu fața spre cer, fericirea niciodată nu-i înclină fruntea. Cea care cerșește iubire se târâie în genunchi, privată de dreptul de-a privi direct în ochi. Femeia care minte  are cerul gurii negru, țesând cuvinte … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu