Arhive lunare: august 2017

De ziua Limbii Române: Veșnic Graiul Românesc! O altă limbă-n lume,  mai dulce, nu găsesc, Ce atât a miere-aduce, ca grai, unic, românesc.   Nu există  plin mai lin, ce încântă când rostesc, Ca silabele ei moi, ce la inimă … Continuă lectura →

Dimineață de rai S-a topit, în grabă  multă, noaptea cu a sa magie, Lăsând visele noi, coapte, mari speranțe să ne fie.   Somnoroasă, luna-și duse raza blândă la culcare, învelindu-se-n năframa zilei noi, ce rostu-și are.   Soarele s-a … Continuă lectura →

Melancolia ploii Cu-a ploii cântec de-alinare, ieri înserarea a pornit, cu-asalt, în camera mea goală, melancolia a poftit, pe visele doar însăilate, în creierul de griji ticsit, cu șoapte-n pernă presărate, ce răvășite, s-au trezit… și a intrat în suflet … Continuă lectura →

Cântă-mi, Suflete, mereu! El rodește, eu prind firul, să-i urzesc, din zbor, subtilul, Sfredelește-n creier des, timpul să nu mi-l jelesc…    Lacrimii nu dă-nălțime, fila albă nu-l susține, Răzmuiată, se topește, valu-n jur hălăduiește.   Ș-apoi soarele-i răsare și … Continuă lectura →

IEȘIREA  sau  PIEIREA Îngenunchez cu greu la pragul așteptării, Prefer să fie luptă, dacă prezentul cere, Nu-mi place rătăcirea, este un moft răbdării,  Vreau azi, aici izbânzi, nu vreau îngenunchere. De nedreptate am fost și sunt îndurerată, Ca muma ce-și … Continuă lectura →

Bucuria de-a trăi clipa Sensibil… Chopin revarsă în odaie-o primăvară, Dau sufletului larg de val spre-a-și țese azi colindul, Deși triumfă-n plin atac, a verii  arșiță pe-afară, Aici curg nori de liliac și bucuria își lățește jindul.   Chiar dacă … Continuă lectura →

Salba insomniei Îmi picuri, noapte, insomnia pe retine, Ca unui prunc un vis cu jucării, Pe-alături somnul bate din copite, Nici până azi cuvântul dat nu-l ții.   N-am învățat a te reține niciodată, Deși avidă-am fost de vise dulci, … Continuă lectura →

Te fă destulă, clipă!   Te fă destulă, clipă, senină, încăpătoare, Nu-mi aminti că am, și eu, soartă de floare, Că-și netezește-aripa, urzindu-și zbor, cocorul Și din lungime ziua își va-ngusta ușorul.   Nu-mi aminti de toamna, ce stă pe-aici … Continuă lectura →

Prelegere Cum diamantul pui mai sus de-orice sclipire, Nu-i semn că și rubinul nu-ți mângâie privire. Cum ochiu’-și afl’-alintul din ce-i  însuflețire, Nu-‘nseamnă că smaraldul cuiva nu dă orbire.   Frumosul nu-i în piatră, ci-n ochiul ce-o admiră, Un bob … Continuă lectura →