Arhive lunare: noiembrie 2017

Virtuală…   Plenară,  încălzește lumina ta, curată, animă-al toamnei suflu, cuibărit în mine, cu soare copleșește, când zac înfrigurată și umăr e de templu, când măgulesc suspine.   Mirifice-mi prind plasă, razele ei senine și îmblânzesc deșertul, ce-a năvălit  în … Continuă lectura →

STELA POPESCU, ETERNĂ LUMINĂ Îngenunchez cu picătura ploii în tăcere, cu focul lumânării îmblânzesc durere, mă scurg în rânduri triste cu mâna-nțepenită, când litera în lacrima de tine, STELA, e-nvelită… Doamne, ne treci Maeștri în lumea-ți cu dreaptate, să-și afle-o … Continuă lectura →

Degringoladă Coboară noaptea armuri de-argint pe geam, un vânt banal animă bezna spălăcită-n ploi, cu prăbușiri de frunze ochiul de sticlă-i umple… crepusculare, amintiri își deapănă fuior de noi…   Snopii de clipe rare și-au dezlegat trecurtul, topind, îmbrățișările-și duc … Continuă lectura →

Încătușare Și mă dor, și mă răpun clipe, ce au gonit, ratate, Doamne, pot să repet anii risipiți în griji deșarte? Dacă nu-mi dădeai copiii și-a cuvântului chemare,  Aș fi irosit destinul doar pe-o tristă destrămare.    Sângerează a regrete … Continuă lectura →

Prelegerea toamnei O, toamnă, cum știi ochiul a seduce Cu flori ce au trecut de recele chemări  Și au pornit prin timp a readuce A doua înflorire… peste așteptări.   Și cum trezești în noi a dorului căldură, Chemându-ne pe … Continuă lectura →

Rugă de mulțumire Plouă… picătura cade-n genunchi, cu rugile-n micii săi pumni lovește în visul ce-animă tăciuni, să stingă văpăii mănunchi, săgeată mi-e gândul, iese din frâu, renaște tomnatic trecut, pe ochiul din vis desfăcut,  drag, curge-al luminii pârâu.   … Continuă lectura →

Noiembrie cu dor Senin mereu în al meu gând, deși în suflet port furtuna Și lacrima își sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng, Un munte și-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră, Când sărutări în … Continuă lectura →