Arhive lunare: August 2011

VERSURI NOI : SIMT VIAŢA PLINĂ DE REGRETE…

Și timpul trece iarăși fără noi, și ne inundă pustiuri în suflet, la ce-mi mai trebuiesc azi haine noi, dacă nu mai tresar de al tău sunet… Mi-e viața plină de regrete în taina plânsului cu sete…   Mă ceartă … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

VERSURI NOI : UN VIS FRUMOS

UN  VIS   FRUMOS   Iubirea  ta   e   cu  un  gust  puțin   amar Și  toate  vorbele , imbrăcate-n  dulce  har, Se  alipesc  cu  mierea de  pelin , arar, Îmi  zice  inima:  „Frumos, dar în zadar!”   Nu  caut  să  înec  cu  … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

RETROPOEZIS CU MARIA BOTNARU: CLIPA DURERII

CLIPA DURERII   arzândă mi-e pleoapa în sfială și mă îneacă-amarul din pelin parcă-aș chema și nu mai știu pe cine, parcă-aș dori și nu mai am pe nimeni… e clipa ce apasă, ce coboară, e clipa grea de chin … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

RETROPOEZIS CU MARIA BOTNARU : CLIPA DESPĂRŢIRII

clipa despărțirii e tristă clipa despărțirii grele e lungă clipa fostului regret azi mă dezbrac de amintiri rebele sunt pomul gol cu inima-n deșert e infinită clipa despărțirii și cât de  mare-i setea de-a iubi neogoit e glasul amintirii și … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

RETROPOEZIS MARIA BOTNARU: ZIDIRE ALBĂ

ZIDIRE  ALBĂ Sunt prea îndurerată pentru-a te mai crede, Sunt prea străină pentru-a te dori Din steaua mea azi nu mai am ce pierde Și nici visez la clipa de-a găsi, Prea tăinuită ți-ai ascuns iubirea, Cu mare chin puteam … Continuă lectura

Publicat în POEZIS | 1 comentariu

ORDINEA CERULUI DE MARIA BOTNARU

ORDINEA  CERULUI   Vreau să se-ntrebe-n taină fiecare, de ce răspunsul e premeditat de întrebare? Ce-ar fi un soare fără-a sa lucoare Și Luna fără marea de grandoare? Ce-ar fi un codru fără de răcoare sau o planetă fără de … Continuă lectura

Publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS | Lasă un comentariu

VERSURI PATRIOTICE : TIGHINA ROMÂNEASCĂ

TIGHINA  ROMÂNEASCĂ Orașul,  ca și omul, vine pe lume cu al său destin… Ai fost turnată-n piatră la vechi răscruci de chin. Bătrânul Nistru îți ține-n spate zidul de cetate Și să te vadă-ar vrea în pace și curată libertate, Unde-ar putea să viețuiască omul cu dreptate.   Ingenunchiată azi, aduni puterea fiecărui val, Întemnițată prin brâie din vame, înșirate-n coaste, Te zbați să mai reziști prin vremuri grele, cu năpaste Și din poporul tău, venit din Ștefan, român-basarabean, Te-ai pomenit născut din ape,  poporul transnistrean.   Și nu are românul … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu