ORDINEA CERULUI
Vreau să se-ntrebe-n taină fiecare,
de ce răspunsul e premeditat de întrebare?
Ce-ar fi un soare fără-a sa lucoare
Și Luna fără marea de grandoare?
Ce-ar fi un codru fără de răcoare
sau o planetă fără de rotire?
ce-ar fi ghețarul fără amorțire
și creierul fără-o perpetuă gândire?
Nimic, în astă lume, nu vine dintr-un haos,
În tot și-n toate-i ordinea din Cer
Și dacă între noi se naște un repaus,
e semn, că Domnul ar avea ceva de spus.
Și, trează, rațiune mă cearcă cu întrebarea
și îmi ascute simțul,
ca să percep din ce-i a ta chemare.
să înțeleagă sufletu-mi în dezmorțire:
cine-aș fi eu fără a ta iubire?
Îmi zici, din nou, cu glasul toamnei… cam scăzut:
„Nimic nu se întâmplă fără să fie prevăzut,
În tot și-n toate persistă-aripa crudă-a adevărului!
Ordinea-i, prima și justa, lege a cerului!”
22 august 2011 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 