Arhive lunare: iulie 2018

Tu, Soartă! De ochiului ai dat, de izvor, o lacrimă-atât de flămândă, Tu, Soartă, și gura i-o lasă, prin murmurul lin să te plângă, Și cât neastâmpăr de zbor ai pus în aripa mea stângă, Un cer îmi apleacă ușor, … Continuă lectura →

Toiagul împlinirii Seara avansa spre miezul nopții, Muza deznoda, de vers, proporții, Potrivindu-i somnului cătușa, Viselor, în roz, bara, rebelă, ușa, Noaptea, înghițind și pomi, și case, pe un tron fragil și ud urcase. Ploaia, lăcrămând pe sticle-ncinse, fruntea-n sângerări … Continuă lectura →

Din ce să-i tocmesc obloane? Cerul s-a-nvelit cu, mov, obloane, Pedepsind al soarelui păcat, Ce a slobozit a arșiței ardoare Peste-al florii, zel descătușat, Însă nu mi-a înnorat, de foaie, rânduri, Mov mustos ce-n ochi mi s-a urcat, A pășit … Continuă lectura →

Clinchetul chemării               Încerc să potrivesc acestei dimineți cerceii azurii ca cerul masivi ca dorul de tine neastâmpărați ca visele răgușită după cupa de rouă rece sorbită cu poftă ciocârlia-și solește ifosul umplând cu … Continuă lectura →

Darul de noroc Divin seninul astăzi deschide largă ușa, Magnifică, în ochi își oglindește marea, Își sapă în adânc de gând confuz cărarea, Văratică, melancoliei spulberă cătușa. Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii De somnul indolenței, ce împietrește vene, … Continuă lectura →

Și totuși ploaia greșește Picături răscoapte toarnă din gri moale… lunecând peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind. Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura, Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa… Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește Și … Continuă lectura →