Muzică pentru suflet

MUZICĂ PENTRU SUFLET  

AURICA DICUSARĂ BASARABEANCA

Posted in VIDEO | 8 comentarii

File de jurnal: Ce este Viața…?

Ce este Viața  4.pdf_page_11

Image | Posted on by | 12 comentarii

Versuri noi: Ce-aș fi…?

Ce-aș fi…?

imensitatea iubirii cu maria botnaru

Ce-aș fi, de m-aș  întoarce pe linia vieții

din palma, ce-a cules sfârșit de dramă?

Nu-mi presura pe gânduri cenușile tristeții,

Trecutul nu mă-nvie, ci sapă-adânc de rană.

 

Abea încep să-nfrupt, de liniște, o zare,

Reanimez iar visele, ce mi-au adus năpastă,

Ia degetul din rană, un fluier dau sfidare

vieții ce așteaptă s-o văd cât e de fastă!

 

Nu voi mai îngropa în palma mea pustiul,

Pe linia vieții fac loc doar fericirii,

Prin toamne mă voi scurge, cum s-ar goli potirul,

Cu ierni voi încălzi sonetele iubirii…

 

Ce greu mi-e dat să-nvăț ce-nseamnă neiubirea…

Pe un sărut frivol am vrut să-nalț Iubirea…

19 august 2016    Maria Botnaru

Posted in POEZIS | 2 comentarii

VERSURI NOI: Adie-a despărțire…

Adie-a despărțire…

sursă imagine: Google.md

Pe miezul bucuriei așterni subtil durerea,

Grei, spinii despărțirii îmi mistuie plăcerea,

Ca vântu’-agăț privirea de-o salcie-‘ncă verde,

Ca să-nu-ți văd plecarea, ce-n fir de iarbă fierbe.

 

A mare lene soarele alunecă prin  nori,

Cu primele semnale deja mă trec fiori,

În valuri văd tristețea pornită-a ofili

Și-n frunza, ce pălește,  în murmur a lovi.

 

Știu că nu-i prima dată, de ani m-ai învățat,

Oricărei bucurii sfârșitul e lăsat,

Peste puteri, splendoarea, din suflet, s-o destram!

Mi-e de copil dorința: să nu cobori din ram!

 

Adie-a despărțire…  seninul s-a-‘ngrelat

cu lanțuri de nori plini, ce-s gata de asalt…

Din ce vor năvăli scântei în ochiul, ce te plânge?

Și-i va tânji smaraldul cald, când, vară, te vei stinge…

17 august 2016       Maria Botnaru

Posted in POEZIS | 3 comentarii

SFÂNTA MARIA

S F Â N T A   M A R I A

sursă imagine Googl.md

D I V I N Ă,

Inima –  iubire desăvârșită,

Umerii –   lapte matern,

Ochii –   lumină eternă,

Buzele –   focul iertărilor,

Palmele –   izvorul mângâierilor,

Veșmântul – rugăciunile mamelor,

Lacrimile –  neprihănirea copiilor,

Trupul  –  cremenea munților,

Sufletul – împărăția cerului,

 mântuirea noastră.

 

Chintesența Veșniciei,

Hărăzire  nouă, muritorilor!

 

14 august 2016    Maria Botnaru

Posted in POEZIS | 16 comentarii

VERSURI NOI: Rădăcinile vieții, părinții

Rădăcinile vieții,  părinții

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Fir de iarbă ce străpunge, mugur, coja, ce-o dezbină,

Frunze nu vor mai ajunge, fără sevi din rădăcină.

Fructul, care-și  rotungește dulcele fără de seamă,

Nu uit, Doamne, tot ce crește e din verde ram, de mamă.

  

Chipul ei îmi stă de pază, grijile de mă domoală,

Ca un soare-mi țese rază, să mă apere de boală.

Ca albina, ce sporește prin efortul său plăpând,

Este mama ce-și iubește pruncul ce îl are sfânt.

 

Înțeleaptă și duioasă, vorba tatălui ne crește,

Iar porunca sa, sfătoasă, peste ani, se-adeverește.

Rare clipe ne-au fost parte, scump la vorbă, mult la faptă,

Dar povața despre carte, n-o uit, tată, niciodată.

  

Casei mele îmi ești sfântul, sufletului ești icoană,

De mă încovoaie vântul, amintiri presor pe rană.

Ca un pom îmi duc averea, ce-am crescut-o pe pământ,

Rădăcini, ce-mi dau puterea, sunt părinții…  și-n mormânt! 

4 august 2016   Maria Botnaru

Posted in DEDICAŢII POETICE, POEZIS | Etichetat , , , , | 11 comentarii

File de jurnal: Caniculă de suflet

Caniculă de suflet

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Arzător

soarele

mi-a înundat citadela cu lavă fierbinte

prin efort ridic pleoapele

să-i țip îndrăzneață

destul atâta jar

cu gândul la cei ce-și numără timpul pe câmpuri

 

în aceste clipe se redeschide rana

MAMA

și-a trăit fericirea în dogoarea soarelui,

lipsindu-se de arșița iubirii celor cinci copii…

 

și azi lumea o pomenește

harnică

imposibil să înfrunt lacrima…

absorbită de chemarea pământului

nu mi-o pot reaminti tânără

frumoasă

plină de energie

juca sapa în mâinile ei

a rămas icoana adolescenței mele

când am pășit alături de ea pe câmpie…

 

nu i-am împărtășit fericirea 

sapa îmi tăia palmele

pământul părea din granit

m-au dezamăgit încântările ei

inima și gândul râvneau cuvântul

 

am evadat

lăsând-o singură sub arșiță și ploi

să-mi crească pâinea de toate zilele

pe care azi n-o pot consuma

învățații

fără a simți ce-i o sapă în mâini

au declarat-o izvorul glicemiei

 

cu gratitudine

câmpia veghează azi odihna mamei

împletindu-i cununi din maci sălbatici

în fiecare an

buruiana nu mai crește în voia sa

erbicidele

inventate de savanți

ruginind sapa

au otrăvit câmpia

axa vieții românilor dintotdeauna

 

… doar Soarele este veșnic

scutură razele unde și cum vrea

înverșunându-se din an în an

câmpia

nemiloasă

mi-a răsplătit trădarea

prin dor neogoit de mama…

inexplicabil 

mă cosește oricând

azi

inspirată de steaua Sirius 

la secerișul continuu al amintirilor

cerne caniculă și-n sufletul meu

menit a purta hărnicia străbunilor

ca pe un blestem

1 august 2016  Maria Botnaru

Posted in DEDICAŢII POETICE, GÂNDURI RĂZLEŢE sau JURNAL | 6 comentarii