Versuri noi: Ce-și dorește sufletul?

Ce-și dorește sufletul?

Cuibărită-n os și-n vene, frigul să-l domesticească,
Vara își mai plimbă-n ele arșița, să le-ncălzească.
Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc,
Azi o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulțumesc.

Cerul și-a cojit, de-aseară, norii de bulbucii grei
Și la luptă i-a pornit cu sensibili nervii mei,
Țopăie pe acoperiș lent un dans în pași mărunți
Și pe geam spânzur’-alene stropii nedormiți, cărunți.

Ochii, măsurând bâltoacei adâncimea de nămol,
Se-ntâlnesc în dezolare cu un vrăbioi frivol,
Ce-a pornit în cercetare, înfruntând dezastrul ud
Și scrutează a mea fereastră, poate-l văd, poate-l aud…

Distructivă, de-a ei mână gem ruini de armonie,
Risipite-n lung și-n lat, și în suflet, și-n câmpie,
Îndesește-a ploii plasă pân’ la margine de lume,
Semănând melancolie, toamna nu știe de glume.

Tot, ce sufletul dorește, este-un dulce vis de vară,
Să-mi prind aripi de cocoară, să revin la primăvară…
8 octombrie 2017 Maria Botnaru

Sursă imagine: internet

Reclame
Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Versuri noi: Nedreptate

Nedreptate

Cu palme răcite din griji adunate
Țes clipele mreje pe galbenul nud,
Se-ndeasă cu patimi culorile mate
În ziua ce-abia își tivește ochi ud…

Mă las, întrebărilor veșnice, pradă,
În Brațul Luminii văd pace și zel,
Curat și sever, azuru-i de gardă,
Din marmură clară e norul pe el…

E toamnă în suflet și în calendare…
Pe nucul bătrân dă pustiul în rod,
Învăluie somnu-i seci mădulare
Și frunza căzută miroase a iod…

E toamna în miez și sufletul doare,
Mai ieri o poetă în lut s-a-ntrupat,
Dar versul ei viu ne cere iertare
Pe munții durerii ce ne-au ruinat…

O, Doamne, îmi iartă vorba de oarbă,
Dar deseori văd o palmă de piatră,
Ce pune, tomnatic, prețul pe-o boabă,
Dar sufletul arde, ca vreascul, pe vatră…

11 octombrie 2019 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Versuri noi: În amintirea Anuței PODARU

În amintirea ANUȚEI PODARU

ANA PODARU 1974 – 2019

Pe ochi se îndeasă cătușe de ploi,
Orașul aleargă-n bocancii răbdării,
Lumina poeziei dezgroapă lacrimi noi
Din inimi răsturnate de clopotul durerii…

Palma toamnei seceră pe străzi bucuria,
Pe-asfaltul bolnav aleargă strofe jelind,
Semafoarele țipă: Nu striviți poezia
Ce-o așteaptă pe-Anuța Podaru, plângând…

Doar moartea își soarbe ploioasa beție,
Muruind în zid de ceară trupul de poet…
Nu știe moartea… (de unde să știe?)
Că poezia nu moare în carnea de aed…

Că poetul e mereu la vârsta câmpiei,
Somnul lui nu înseamnă mormânt…
Chiar de trupul coboară în sufletul gliei,
Poezia-i rămâne-a iubi infinit, pe Pământ…

8 octombrie 2019 Maria Botnaru

Publicat în Uncategorized | 14 comentarii

Versuri noi: Târziu…

Târziu…

Târziu… cade ploaia-n genunchi

Și roagă-n poeme s-o scriu.

Azi  merg de la mine spre tine

Pe gândul de toamnă pustiu.

Pășesc într-o noapte flămândă,

Pe șoaptele-ți dulci să mă dau,

Avidă, sunt iar surghiunită,

Fântâna de lacrimi s-o beau.

Și luna, sub nori rătăcită,

Cărarea de gând o ascunde,

Noi  umbre pe geam se sărută

Și ploaia cu dor mă pătrunde…

Târziul își sapă mormântul

Și gândul de fulger se ține,

Mi-e dor… e de piatră cuvântul

Pe drumul din mine spre tine…

Poemul se naște-n potop de suspine,

Își rupe, cu dinții, cordon de-mplinire,

În lacrima nouă îmbrac dor de tine…

E toamnă, e frig… dar cald în rodire…

19 octombrie 2017    Maria Botnaru

Sursă imagine: Google.com

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Palma ce-ți scrie poeme

Palma ce-ți scrie poeme

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 67384062_2293791644220811_991344538578583552_n.jpg

Flămând, un timp de dor se cerne
În palma ce îți scrie neobosită,
Stă Luna s-o admire-nțepenită
Și-i picură lumină rece-alene…

Ce fericite, însăila cândva, poeme,
Cu azuriu tivindu-le-nsetată,
Când sfâșia minuta zbuciumată,
Suindu-și baricade-a contravreme…

Se rezema pe felinare de săruturi,
Gonind rebeliuni de-nsingurări,
Spre amintire înnoda tăceri,
Iubirea, tăinuind-o printre rânduri.

Cu dor de noi ara pe fila nedormită,
Călcând pe fluturii cu aripi amorțite,
Prin brațele-mi, de așteptări sleite,
Urca în mângâiere încolăcită…

Și-o amețea o lungă-mbrățișare,
Prin setea ei de rouă ne-ncepută …
Iar inimii, din fericire absolută,
Crea poeme lungi, a desfătare…

Nu, n-a răcit-o, dură, despărțirea,
Nici plumbul ce-a ochit a disperare,
În sute de poeme scrijelește resemnare,
Prin pulsul care țipă-a învia Iubirea…

4 ianuarie 2018 Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | 12 comentarii

Versuri noi: Săndăluțele cu rouă

Săndăluțele de rouă

Irișii sorb de primăvară-nghesuire,

Mirări pornesc să-nlăcrimeze ochiul,

Neogoite doruri deznoadă nostalgia

Sandalelor de rouă, ce-și caută iar locul.

Ah, cum aș vrea să rup, ca dintr-o pâine,

Bucăți de suflet, să-nfloresc cărarea

Și să le spun ce chinuri luptă-n mine,

Când, cu pustiu de zbor, înțeapă zarea.

Voi, clipe lungi, ce nu știți îndurarea,

Când aripi sigilați cu lacăte de nori,

Grăbiți aripi să ungă așteptarea

Cu, risipite-n țipăt, glasuri de cocori

Și luminați cărări spre cuibul solitar

Din cumpăna fântânii, unde-au copilărit

Strămoșii lor, ce ne-au iubit hotar

Și pân’ la moarte-acasă-au revenit…

… Mai uită, Smărăndițo, comorile din sat,

Zvântatu-li-s-a urma, ca ploaia pe imaș,

N-a încăput în geantă cuibarul adorat,

Săndăluțele de rouă ți le plimbă în oraș

Și mă iartă, dar cocorii nu au hărți de navigat,

După brazda răsturnată simt căldura unui sat…

8 aprilie 2019   Maria Botnaru

Sursă imagine: internet

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Versuri noi: Boala veșnicelor Ane

Boala veșnicelor Ane

Aceeași, Ana, însetată de visare,
Cu inima grijită pentru zidul ruinat,
Cu stânga-nfiptă în covata cu-aluat,
Iar dreapta, înțepenită de scrisoare…

În trupul ei o pace-și zburdă locul,
Pe frunte-i doarme Luna-ngândurată
Și atât de des o prinde-ncoronată
De împăcări, ce-și sapă-n cute soclul.

Ce întristări i-ar destrăma seninul,
Când zvârcolește-n ochiul ei cântarea,
Când maci nebuni îi beau nerăsuflarea
Și, mov, potopul fierbe-n sânge plinul?

Din ce respiră? Plămânii-s goi de taine…
Iubirea infinită e boala veșnicelor Ane…

26 iulie 2019 Maria Botnaru
Autor colaj: Abo Lawrence

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii