Versuri noi: Tot degeaba!

Tot degeaba!

horoscopul-dragostei-afla-cum-stai-cu-iubirea-in-aceasta-saptamana

Degeaba îmbraci azi cuvintele în flăcări înțelepte,

dacă faptele nu le-ai croit din soare,

încât ghețarii polari mi-au inundat oaza sufletului…

 

Tot degeaba cu sau fără o vorbă în plus!

 

Înzăpezite,  

urmele lăsate pe brazda sufletului meu,

aşteaptă anotimpul

în care vorbele-ar înmuguri din faptele însorite.

 

Iarna e doar un prilej de inspiro,

pentru o evadare din linişte

spre bucuriile vieții…

meritate din plin!

7 decembrie 2016   Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | 3 comentarii

VIBRAȚIA SUFLETULUI: OMUL POTRIVIT

Publicat în VIDEO | 1 comentariu

Versuri noi: Chemări de vis(2)

Chemări de vis

fa1cd57e210f741b49127d0e74f51a79

„Visează!”, am scris cu verde crud odată

și m-au plouat chemările de vis, 

crezut-am că voi fi cea mai bogată,

când împliniri vor ninge-n Paradis…

 

Azi fulgi de nea rutină țes pe visele nebune

Și-o liniște matură pe suflet  mi-au întins,

Vâltoarea anilor așterne strat de brume

Pe tot ce-am botezat cândva „chemări de vis”.

 

„Chemări de vis”… un zâmbet  se deschide

ca lotusul, de adierea vântului surprins,

Și, melancolic,  creierul s-aprinde:

Atâtea amintiri pe suflet s-au prelins…

 

Părerile de rău mi le-nțelege luna,

Scurtându-i nopții calea spre abis ,

Cu soarele grăbit mă cert întruna,

Când pasul său mă smulge de la vis.

 

Dar viața-i viață, curge nesupusă,

Dând rănilor doar timp destul a le ierta…

Îmi domolesc visările, răpusă,

dar cu regret, căci a ierta este la fel cu a uita…

5 decembrie 2016      Maria Botnaru

sursă imagine: google.com

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

VERSURI NOI: ALĂPTAREA ESTE IUBIRE

ALĂPTAREA ESTE IUBIRE

Autor foto: Cristina Nichituș Roncea

E sufletul de mamă un lan cu-adâncă brazdă,

În care pruncii uită  și zâmbete, şi nazuri,

Iar mama, ca țărâna, dă, aşteptării, gazdă

Şi-ascunde, înzăpezite, şi doruri, şi necazuri.

 

Sunt mamă fericită, când dor de ei apasă,

Zâmbesc înseninată spre-a cerului zăplaz,

Căci amintiri nestinse pe suflet se revarsă

Şi-n lumea de poveste mă readuc şi azi.

 

Des mă hrănesc cu vise de-altă dată

Şi pozele-mi-alintă privirea din album,

Uite copila dulce cu gust de ciocolată,

Ce-ntr-o ghetuță toarnă sticluța de parfum.

 

Şi micul ghidușel, cu mâța într-o minte,

Ce-i agasa codița, doar pentru-a mieuna,

De-abea-mpletea piciorul a se mişca-nainte,

Dar cu talent dansa… şi-atât mă amuza!

 

Şi-o gingașă, suava floricică,

Cu ochii ca cicoarea şi-obrazul fin, de nea,

Atât de emotivă, atât de bombonică…

Că îmi topea privirea, când brațu’-mi cuibărea.

 

Unde-ați plecat, voi, timpuri fericite,

Visări neogoite, copiii mi-ați furat

Departe de-a mea lume, pe câmpuri însorite,

Ați risipit sămânța ce vieții eu i-am dat.

 

Îți mulțumesc, Iubire, că ți-am purtat zidirea

Şi sânii, din izvoare de lapte, mi-ai sculptat,

Să cresc nu doar suflare, ci înaltă, plăsmuirea

Şi-n pruncul minunat să simt că te-am lăsat.

 

De cremene – îndemnul, de clopot am chemare:

Nu ezita, mămico, că-n ceruri n-ai iertare,

Să ocrotești pruncuțul cu-înalta apărare,

Ce-o dă  iubirea pură prin sfânta alăptare!

3 decembrie 2016        Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Versuri noi: LA HORA NEAMULUI

LA  HORA  NEAMULUI

ziua-465x390

Se mai zbate inima-i română,

Hatul mai suspină neîntregit,

Tristă, Basarabia, străină,

Nici acum acasă n-a venit.

 

 Ghemuind suflarea-n pumnul rece,

Oțelindu-și glasul răgușit,

Mai rezistă, chiar de timpul trece

Și teroarea nu e cu sfârșit!

 

Nu-s blesteme altele mai grele,

Nici dureri mai mari nu s-au făcut,

Decât să te-nchidă cu zăbrele,

Cănd, de-al mumei trup, te-au desfăcut.

 

Își întinde brațele spre frate,

Dorul ei de vame e zdrobit,

Încă nu i s-a făcut dreptate!

Dar cu sufletul în hora-mare a pornit!

1 decembrie 2016   Maria Botnaru

Publicat în ȘTIREA ZILEI, FELICITĂRI ŞI OCAZII, POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Primăvara sufletului meu!

Primăvara sufletului meu!

15267988_1260017244071216_5773311523961960634_n 15284098_1260013030738304_3525473084273661531_n

La mulți ani Soarele nostru, Albert Andrei, să ne luminezi pe mai departe viața cu înțelepciunea, agerimea, gingășia,veselia, modestia, zâmbetul fermecător… cu care umpli fiecare clipă, trăită alături de tine, pentru a ne face să înțelegem Suprema fericure… Mulțumesc părinților, Cristina și Renat Oprea pentru minunea de nepoțel, să Vă fie bucuria nesfârșită și mândria din plin! 

Cu toată iubirea,  mulțumesc că te am, dulce, primăvara sufletului meu!

30 noiembrie 2016     Maria Botnaru

Publicat în ȘTIREA ZILEI | 24 comentarii

VERSURI NOI: ȘI OMUL CA O FRUNZĂ

ȘI OMUL CA O FRUNZĂ

si-omul-ca-o-frunza-1

A sete norii-ar înghiți fereastra, a jind privirile-i îndură:

Ce, oare, e cu toamna asta, își plânge frunza-n bătătură?

 

Tu, frunză , de tot verde stoarsă, te bucură că ți-ai dus leatul,

În chinul tău, de soare arsă, ce ți-ar mai întrista veleatul?

 

Nu ai atâtea nopți, ca mine, când visele se-adună-n horă,

Și-n loc de somn, ce pacea-mi ține, mă sfâșie pân’ la auroră.

 

Nu ai nici zile necruțate, când alergări le dau surpare,

Și de alini-o neîmpăcare, se-adună-o altă supărare.

 

Nici gândul nu te lasă tristă, gonind pe unde nu l-ai duce,

Când pus cu stea pe frunți de listă, l-ai vrea-n realizări să urce.

 

Și nici iubirea ta nu-i moară, ce-ți macină-ntre pietre grele

Dorințele, sortit’ să moară pe-un  pat,  ce mult visa la ele.

 

Poate tu ești cea fericită, că-n soarta ta  de verde plină,

Mereu din rădăcini pornită, revii fidelă-n rădăcină.

 

Ci omul e acel ce-și varsă puteri, ce-ar aduna pustii,

Când sufletul îi cere-o casă și-n ea să zuruie copii.

 

Și să se bucure, ca tine, că și-a trăit din plin cea soartă,

Căci  rezervată-i-e, știi bine, mai largă, dar aceeași  poartă…

29 octombrie 2016     Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | 9 comentarii