Versuri noi: Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

 

Anule trecut, m-ai dus spre lumină, 
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.

Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viață,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de ață,
Pân-mă voi opri din acest păcat.

Și mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu „nu vreau, nu pot!”

Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înțelepciunea guriței ca floarea,
Când pornește-n sâmbur parfumat.

Poți să fugi spre finiș, numărate-s zile,
Lasă-mi amintirile, spre a mă-nsori,
Căci primăvăratic țipă-n talpă-o știre,
Că un nou vlăstar coace-a izbucni.

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine,
Noaptea să lungească, versul a-mi griji,
Cu muguri de pene aripa să-mpline, 
Umerii să-nvețe zbor a-și înverzi.

Re-nnoiască inimii morile-obosite,
Ploile mirării cheme-n ars uluc, 
Leagănul trezească-n brațe muruite 
Cu cântări de-alint, pentru somn de prunc.

Cu vise-ncolțite îmbulzească-mi vene,
Când va ajusta podul spre împlinire,
Pe fuscei de vers să-mi urc în poeme 
Sufletul ce-aleargă spre desăvârșire…

30 decembrie 2018 Maria Botnaru
Autor colaj: Abo Lawrence

Reclame
Publicat în POEZIS | 4 comentarii

Antologia MAREA UNIRE CULTURALĂ, coordonator Maria Filipoiu

ANTOLOGIA MAREA UNIRE CULTURALĂ, coordonator Maria Filipoiu 


Cu Doamne ajută a ajuns și la mine Antologia „MAREA UNIRE CULTURALĂ”, de vină fiind pentru întârziere sărbătorile prelungite de iarnă și iresponsabilitatea unor lucrători de oficiu poștal, care, probabil, mai lucrează pe vechi sau nu lucrează, în general, nici pe nou, dar bucuria, dacă mi-a fost menită, m-a găsit. 
Vin să mulțumesc cu sufletul Distinsei Doamne Maria Filipoiu, poet, publicist, coordonatoarea lucrării, pentru invitație și încrederea, cu care mi-a onorat poezia. Coperta excelentă, realizată de Dl Marian Bamboi, este solia unei lucrări, dedicată Centenarului Marii Uniri. Cu multă admirație am deschis culegerea și am lecturat prefața Marea Unire Culturală, apoi am sorbit versuri scrise de Dna Maria Filipoiu, Dna Maria Ciobotariu, Dl Costache Nastase, Dna Mariana Mocioiu, Dna Maria Corini, Dl Marian Bamboi, Dna Lidia Gonta Grosu, Dl Paul Aelenei, Dna Florea Janță, Dl Alexandru Nelu Huidici, Dna Simina Silvia Șcladan, Dl Cristinel Badea, Dl Dorel Sârbu, Dna Cornelia Cornelia Neaga, Dna Gabriel Todică, Dna Floarea Mărgărit Stănescu, Dl Gheorghe Vicol și Domnul Dan Deșliu Danut Dandes Desliu, care este realizatorul lucrării în plan editorial și care m-a convins de un profesionalism înalt prin această lucrare, fapt pentru care mă înclin cu admirație.
Antologia MAREA UNIRE CULTURALĂ se încheie cu postfața „PATRIOTISMUL – O DOVADĂ A JERTFEI”, realizată de Doamna Maria Filipoiu, care este un îndemn spre cinstirea memoriei celor care au pus mai presus interesele patriei decât propria viață” și, ca un „Recurs la Unire”, o chemare spre reîntregirea României Mari. Felicitări tuturor participanților la realizarea acestui minunat proiect, care este o urmă, fie și mică, dar o urmă lăsată în Anul Centenar!
11 ianuarie 2019 Maria BOTNARU

Publicat în DOCUMENTE ŞI MATERIALE, ȘTIREA ZILEI, FELICITĂRI ŞI OCAZII | Etichetat , , , , , , | 6 comentarii

Versuri noi: „Una vorbim și alta fumăm!”

„Una vorbim și alta fumăm!”

Degeaba pui vise pe răni dureroase 
Și mângâi speranța cu plâns răgușit,
Se zbate în suflet, gogește în oase,
Decembrie, Acasă tu nu ne-ai primit!

Degeaba văzut-am sâmburi de fapte
În ochii vicleni de înalți demnitari,
Genunchi dezdoit-am a libertate,
Că-n Mare decembrie, vom fi unitari.

Aratu-ne-au suflet serbări Centenare
Cu pluguri de lacrimi din dorul de frați,
Nedemn umiliți de aceleași hotare
Și încă mai triști, că suntem dezbinați.

Noi știm, ne aștepți cu pâine și sare,
Ca piatra, cândva, vom fi cimentați,
Azi brațul întinde-ne, Mamă, ne doare,
Căci iar la răbdare suntem condamnați!

Poporul Român va face Întregirea,
Nu „stâlpi-demnitari”, de ce așteptăm?
Ce bine Arghezi descifratu-le-a firea:
„Una vorbim și alta fumăm!”

8 decembrie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine. internet

Publicat în POEZIS | 3 comentarii

Versuri noi: IUBITĂ ROMÂNIE!

IUBITĂ ROMÂNIE!

(reeditată) 

Fotografia postată de Maria Botnaru.
Iubită Românie, cu gândurile-n pace
vin azi la hora Neamului, să-l văd încununat,
căci nu-s puteri în lume, ce dragoste-ar desface
de frații ce prin sânge, pe veci, mă simt legat.

Hai, mândră Basarabie, îmbracă ia sfântă
peste cătușa grea, nu accepta mormânt,
aproape, vine clipa, fii de granit, înfruntă,
va coborî dreptatea din cer pe acest pământ.

Român de Bucovina, cine aspiră, învinge,
cu tricolor mângâie-ți dureri fără hotar,
nu dispera, puiul de dac nu plânge,
căci sânge românesc prin naștere ți-i dar.

Român de Cadrilater, din Herța, ce-abia suflă,
un fiu de dac și-n moarte rămâne a fi român,
cât de adânc ascunsă, dreptatea tot triumfă.
Tu, simțul românesc fă-l inimii stăpân.

Suflare românească, gonită azi din oaza-i
de nedreptăți și lipsuri, ce-ai fost împovărată,
sărută-ți vatra-n gând și „La mulți ani!” urează-i!
E România Țara ce de noroc ți-i dată!

Hai, fraților, cu dreptul să amețim o horă,
suntem o Românie ce n-o pot dezbina
dușmanii de acasă și cei de din afară,
căci sânge românesc ni-i dat a triumfa.

TU, MARE ROMÂNIE, fii mândră de eroii,
ce moartea au sfidat, visând a te-ntrupa.
Din primul Centenar pășește ferm spre glorii,
prin inimi care bat întru iubire, spre nemurirea ta!

1 decembrie 2018     Maria Botnaru

Publicat în ȘTIREA ZILEI, POEZIS | Lasă un comentariu

Versuri noi: Noi suntem ostașii României!

Noi suntem ostașii României!

Fotografia postată de Maria Botnaru.

 

 

 

 

 

 

 

Mă dor, trecute, funebre, idealuri, 
De fier, cătușe, pe creier îngustat,
Ce otrăvesc cu zvon de carnavaluri
Din timpul cu regim în roșu îmbrăcat…

Cu miopia unora ajung până la boală,
Când, cronic, caută infernul și în stea,
Indiferența pare-o ciutură de smoală
Ce arde ochiul tânăr, dornic a visa…

Mă doare mefiența ce picură osândă
Pe creiere spălate în zeamă de minciuni,
Ce răstignește setea de izbândă
Și sufletului seacă încrederea-n minuni.

Dar largă-i bucuria,de freamătă cântări
Din brazii și gorunii, ce fluieră-ntr-un glas,
Când brațe-ncrucișate nu cad în așteptări,
Ci se avântă-a duce bocancii într-un pas.

Noi suntem cărămizi, ostași ai României,
Meniți a o-ntregi în Marele-i hotare!
Cum poți să nu stai drept în trupul temeliei,
Când lutul ei ți-a dat și sânge, și suflare?!

29 noiembrie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Publicat în POEZIS | 2 comentarii

Mărturisire

Mărturisire

De-acum nici iarnă nu ni se cuvine… 
căci am înlănțuit cu rău credința-n bine, 
fudul, nici gerul nu mușcă piatra seacă,
doar ne mângâie glia cu o promoroacă…

E cald, se mai reține toamna pe toloacă,
deși cei înstăriți oftatu-n buze-și joacă,
căci Boboteaza uitat-a-nveli ogoare
cu, albă, pânza somnului, odihnitoare…

Dacă în floare rară s-a deghizat iubire,
la ce să mai sperăm și ce să ne mai mire,
când rugile sparg cerul, chemându-l pe Messia
și nu mai sunt puteri să-i așteptăm venirea?

Coboară din icoană, Ioan Botezătorul,
și fii, ca altă dată, nainte-mărgătorul,
adu lumină sfântă, căci i-a secat izvorul
și fără-a ei putere ni-i beznă viitorul.

Și dacă pocăința mi-o dai prin mântuire,
genunchiul plec, IOANE, să fac mărturisire:
ploditu-s-au nerozii pe a minciunii stâncă,
coboară din icoană, Ioane, e întuneric pâclă… 
7 ianuarie 2018 Maria Botnaru

Imaginea „Rugăciune” de Constantin Brâncuși

Publicat în POEZIS | 6 comentarii

Versuri noi: La harță cu timpul

La harță cu timpul

Tot într-o suflare și-a dus calendarul
Ropotul prin mine, fără remușcări,
Azi îl rog, Iubire, să-și arunce zarul
Pe un zbor domol, să-i reneg cărări…

Să lungească clipa peste vârf de brume,
Ce-și suspină argintul, revenit la prag,
S-ogoiască pasul, când croiește urme
Din zorii ce-nalță a triumf, gri, steag…

Să taie retinei chingi de nepăsare,
Ochii să-mi dezlege din trecut cărunt,
S-alunge din tălpi dor de resemnare,
Să-mi picteze arșiți-n alb de așternut.

Aripii de flutur să-i ia zid de pernă,
Să-i deznoade pulsul, a trăi un azi,
Să spele din geam, deasă-a lunii trenă,
Să audă cântec de fluturi nomazi…

Ceartă-l, tu, Iubire, să întinerească,
Fluturi să-și culeagă aripi din nămol,
Fă-l să te asculte, visuri să-nverzească,
Chiar de calendarul minte-a ierni și-a gol…

6 decembrie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Publicat în POEZIS | Lasă un comentariu