Versuri noi: CANDELĂ ȘI STEA

 CANDELĂ ȘI STEA

Maria Botnaru

De Bacovia e noaptea, ce și-a arborat cununa,
Altfel n-ar fi strâns în poală și luceafărul, și Luna,
Nici nu m-ar acoperi cu potopul orb, de smoală,
Când încerc a-i potoli alergarea prin cerneală…

Mi se pare și geloasă, că nu mă las dezolată
De-al ei munte tenebros din singurătatea lată,
Eu aprind o Lună nouă, să alerge-n palmă sporul
Și te readuc în vers, când mă extermină dorul…

Mă amuză glasul ei, ce-l scâncește lângă poartă
Cu străjerul-felinar, ce, cu ochiul strâmb, mă ceartă,
Languros, fiorul tainic, împletește-un ghimpe dulce,
Căci o mare de speranțe murmură vers prin uluce…

Aștept zorile caduce, să-i dea somnul complinit
Și al dimineții ropot, să-i dea locul potrivit…
TU auzi-mă din versul, cu ce-am respirat, bărbate,
Încât nopți bacoviene își duc palmele deșarte…

N-are timpul dalta care ar râvni a separa
Două inimi, dacă Cerul a menit a-ngemăna,
Cum nici sita de granit, ce-ar porni a strecura
Amintirilor izvorul, ce-i și candelă, și stea…

19 septembrie 2022

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.