VERSURI NOI : VIZITĂ LA BAŞTINĂ

VIZITĂ    LA   BAȘTINĂ
Gandurile mele
SE-ADUNĂ  CLIPELE-N DECENII CE TREC ÎN SECOLE,
ȘI  DOAR  ETERNITATEA  NU  FUGE  PRIN MIRACOLE,
VENIM  DIN  LUT  PE-AL  NOSTRU  BUN   PĂMÂNT,
SĂ   CURGĂ   PRIN   NOI   SÂNGELE   STRĂMOȘILOR CEL  SFÂNT!
DIN  TRAISTA  VIEȚII-ADUN  CU  GRIJĂ DIN MĂRINIMIE,
PĂȘESC  CU DOR  NEBUN  O  VIZITĂ-N  COPILĂRIE
ȘI  MĂ TREZESC  MICUȚĂ-N   FÂNUL  NOU  COSIT,
LA POALELE  DE  CODRU,  ÎN LINIȘTE-NVELIT.
ACOLO-MI ESTE  SATUL   CU  RUDE   ȘI-AL   MEU FRATE
CE DUCE   PE-AI   SĂI   UMERI   POVARĂ CU DREPTATE,
CU ACEA  RECUNOȘTINȚĂ  PENTRU AI  MEI PĂRINȚI,
CE NE-AU  ZIDIT DIN  HUMĂ  CU PACEA  DE  LA  SFINȚI.
ȘI-MI  VĂD BUNELUL  HARNIC, CU COASA PRIN IMAŞ,
FĂRĂ  RĂGAZ  DE  MASĂ  ȘI  FORȚĂ DE  URIAȘ
ȘI EU CU FRĂȚIORUL,  CĂUTÂND  PRIN  IERBI  O PLANTĂ,
CE AR  PUTEA-N  AMEAZĂ  CU  SOMNUL  SĂ-L  RĂZBATĂ.
AȘTEPT  SĂ  IASĂ  MAICA  CU  ZÂMBETUL  DE-O  VIAȚĂ
ȘI, CU  CĂLDURA  PÂINII,  SĂ  MĂ  ABURCE-N  BRAȚE,
ȘI TATĂL  CU  LUMINA-I,  FURATĂ   DIN   SENIN,
CU CHIP DE SFÂNT,  CE A TRECUT  PRIN VIAȚĂ  ȘI  DESTIN.
ADUN  MIROS  DE CIMBRU  ȘI VERDE  BUSUIOC,
CA SĂ  MĂ   SIMT ACASĂ  ÎN  LEAGĂN  CU NOROC.
DIN COLȚ  DE  AMINTIRE  MĂ PRINDE,  CU  NESAȚ,
COPILĂRIA-MI  DULCE  CU  OCHII  ÎNROURAȚI.
AR VREA SĂ  MĂ ÎMBIE,  S-ALERG  PRIN  ALBE  FLORI,
DAR MĂ  OPREȘTE GLASUL  CELUI  MAI MIC FECIOR
ȘI ATUNCI  ÎI  ZIC DIN TAINA  MEA  DE  ȘOAPTĂ: „ TE ȘTIU
ȘI VOI  VENI  ALĂTURI,  CA  SĂ FIU,  ÎNTR-UN  AMURG  TÂRZIU,
CÂND  VA  ZBURA  DIN BRAȚE,  CUMINTE,  AL  MEU  FIU!
PÂNĂ  ATUNCI,  IUBITO,  NU PLÂNGE  DUPĂ  MINE,
EȘTI   CEA  NEVINOVATĂ  ȘI  DE  MINUNE  PLINĂ!
CÂND SCÂRȚÂIE  AL VIEȚII DIN GRIJI  AMARUL  CAR,
EU FUG  ÎN  GÂND  PRIN  TINE  CA UN  COPIL HOINAR…
ȘI  MI  SE FACE  CALD  ȘI  SUFLETUL  UȘOR,
DE  PARCĂ-AȘ  CERE PĂSĂRII  ÎNALTUL  EI  DIN  ZBOR.”
E MULT  PREA  SCURTĂ ZIUA  DE  VIZITĂ-N  TRECUT,
MĂ  UIT LA CASA MUTĂ,  CE  NU VREA  SĂ  MĂ  DUC,
DIN BRAȚELE-I   DE  GAZDĂ  PRIN  CEAȚA  DE-NSERARE,
EA MĂ PETRECE  TRISTĂ  ÎN LUNGA  MEA  CĂRARE.
ȘI-AUD   PLĂCUTE  VORBE TRIMISE-N  ZBOR  LA SPATE,
CE LE ROSTEȘTE TATA  PRIN  GLASUL  SĂU  DIN  FRATE:
„SĂ VII  MAI  DES  PE-ACASĂ,  O!  DULCE  SURIOARĂ,
TE  AȘTEPTĂM  CU SFINȚII   S-APARI  PE  ULICIOARĂ,
DIN  POZE  ARANJATE  TE  CHIAMĂ  MAMA,  TATA,
COPILĂRIA  DULCE  TE  PLÂNGE  ÎNTRISTATĂ…”
ȘI  SUFLETUL  DIN   MINE   SE   SCURGE   ÎN   PLĂCERE
ȘI PRIND O  RĂDĂCINĂ  LA  COLȚUL  CASEI   MELE,
ȘI  DIN  A MEA  IUBIRE  VOI  CREȘTE  AICI  CA POM –
LE  LAS  O  AMINTIRE  DIN  PARTEA  MEA  CA  OM!     
 august      2012      M. Botnaru
 

   

   

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s