VERSURI NOI: ALERGARE

A L E R G A R E

 

Precum un ghem, alerg de dimineață,

Cerșesc noroc să lumineze a mea față,

Cu fiecare centimetru irosit, adun miracol

Și orice nod, micuț-micuț, e un obstacol.

 

Ușor, tai centimetri mulți de bunătate,

Leg amintirile-n cununi, să fie împăcate,

Pe cele dure le topesc în praf de bucurii,

Cu cele dulci alint cuminții mei copii.

 

Atent, cruț firul pentru a mea stihie,

Voiesc s-o am o nesfârșită agonie,

Să fie-un râu ce trece deal și vale

Și unda-i să atingă un țărm de mare.

 

Îmi cere alergarea mea răbdare

Și unitatea de măsură e mai mare,

Rup kilometri să hrănesc o așteptare,

Ca rară fericire, visez a ta chemare.

 

Și mă rostogolesc în verde și crud fir,

Și mă-nfior,  când este prea subțire,

Și vine glasul tău ca o lucire de safir,

Să domolească a mea iureșă rostogolire.

 18 aprilie 2012   Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.