VERSURI NOI: ETERNITATE

ETERNITATE

 

A venit mama azi într-o lacrimă,

De dimineață tot mângâie a mea față,

„Sunt, mamă, ca lumina de curată,

Mă doare grija ta prea multă adunată.”

„Vreau să-ți spăl cuta din dor săpată,

Să nu tânjești după al tău băiat,

Să nu plângi după a ta dulce fată

Și grija de tine s-o știu împăcată…”

Mama este eternitatea aplecată

Peste vremea mea, împrumutată.

Copilul este fericirea mea, meritată,

Din răbdarea de Domnul lăsată.

9 aprilie 2012   Maria  Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.