VERSURI NOI: SUFLET DE SFÂNT

SUFLET DE  SFÂNT

În memoria fratelui

Petrică Andrei Vlas  (n.1962 – d.1983)

 

Mă doare rana ce a săpat a ta plecare,

Și lipsa ta a întrecut adânc de mare,

Cu fiecare an, mă trece, iute, zborul,

Dar nu apune, prea mâhnit e dorul.

 

Revii în al meu vis tot frate tinerel,

Cu zâmbetul pe buze, cu pasul ușurel,

Mă strigi pe nume: „Dragă surioară!”

Și iar invie chipul tău, a câta oară.

 

Te ține minte dealul care ne-a crescut

Și lutăriile, ce șotiile ne-au știut,

Țin minte glasul tău de primăvară,

Ce cânta dulce-n fiecare seară.

 

Cum ai putut să te prefaci în stea

Atât de mică și de singureă?

Cum ai făcut părinții și pe frații mei

Să-ți plângă urma pașilor tăi, tinerei?

 

Și pe iubită ai lăsat-o văduvioară

După o lună de la nuntă, cu povară.

Ce mare cumpănă în viață ai avut

Și nenorocul, hărăzit, a fost prea mult.

 

Dar a rămas o urmă demnă, frățioare,

O fiiculiță ca un mugure de floare,

Ce poartă a ta  privire de la soare

Și o căldură-n suflet, ce hotar nu are.

 

Feciorul meu îți duce al tău nume

Și zâmbetul ți-a moștenit peste genune,

Și eu sunt sora mare,  măgulită,

Că te-am avut de frate-s fericită.

 

Plec ochii înlăcrămați și-n  pietate

Mă rog și azi, îngenuncheată la mormânt,

Să ierte Domnul ale tale vechi păcate

Și să te odihnească-n Rai, suflet de sfânt…

 8  aprilie   2012     Maria  Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: SUFLET DE SFÂNT

  1. Alina Sterbet zice:

    Amintirile dor… Undeva departe a ramas copilaria in rochita ei de un alb imaculat, undeva departe a ramas visul neimplinit si numai dorul de tot ce a fost , dar nu mai este, de toti care au fost, dar nu mai sunt, de tot ce putea fi, dar n-a fost dat… numai dorul a ramas sa pilpiie in adincul sufletului. Amintirile dor…

    • Așa este… ce mult mai dor aceste amintiri… A fost o cumpănă ce a lăsat în viața noastră o mare de lacrimi, ce nu mai seacă, ba mi se pare că se face și mai adâncă. Ce mult dor aceste amintiri… mă alină doar gândul la urma minunată ce a rămas să ducă acest dor spre o culme fericită… Îți mulțumesc că, în ciuda tuturor greutăților, ai găsit puteri destule să continui și partea lui de zbor… Ești Simbolul Dăruirii pe acest Pământ!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.