CODRII IUBIRII
Noaptea am ochi de luceafăr,
Iar ziua te port în rugi de poezie,
Iubire sfântă, doar ca să te apăr
De gerul, ce, spre codrii tăi, adie…
Mă lupt cu bezna, care îndrăznește
A-ți smulge rădăcina prelungirii,
Ca un copac, ce lujerii își crește,
Cu, moștenite, legile iubirii…
Și nu mi-e teamă, a mă-nsingura
De-acea pădure veștedă, străină,
Mi-e frică de străinul, ce-ar muta
Prin mugurii din sfânta rădăcină,
Căci alte legi dau busna pe pământ,
Lipsite de-omenesc, impuse de străin,
Iar cei, ce-adoptă sfântu-ți legământ,
Sunt injectați cu „dulce”-le pelin.
Mă bucură, când sfredelesc în zare
Stejari, din doi în doi, împerecheați,
Cu-a lor fidelitate altoiesc vlăstare,
Străini, să piară mugurii mutanți…
Eu nopțile-s cu veghe de Luceafăr
Și zile-mi umplu rugi de poezie,
Iubire românească… să te apăr
De gerul, ce, spre codrii tăi, adie…
20 august 2022 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 