Printre arșițe spâne
În zăpezi biruite scociorăsc mărturii
Despre omul sărac, dar bogat în copii,
Despre neamuri, ce-n roi, brodau bucurii,
Sub un cer luminat cu-aspirații-făclii…
Răscolesc în tăciunii timpului, calzi,
Cheia hazului pur, ce-n luturi mustea,
Caut pacea în ochiul ce zarea spărgea
După roiuri albastre, de fluturi nomazi.
Luna plină, ce veselă-n leagăn se da,
O rechem la furat de cireșe amărui…
Acel țărm, nepoțelului drag, să-l descui,
Cer Divinului, azi, cheia păcii să-mi dea,
Să ascund ochiul dulce în oaza senină,
Ca să-l apăr de viruși, război și dezastre,
S-sudă Kremlinul și-ai lui frați de năpaste:
„De potop, nici-un înger nu poartă vreo vină!”
… norii-și mână cirezi spre pășunile terne,
Prin gurița de înger se dezlănțuie hazul,
Cu șiraguri de perle să-mi orbească necazul,
Printre arșițe spâne, însetate de lacrimi materne.
30 iulie 2022 Maria Botnaru
Sursă poză: internet
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 