Versuri noi: ÎNAINTAȘUL POEZIEI

ÎNAINTAȘUL POEZIEI
(In memoriam Poetului Ionel ARĂDOAIE)

Tăcerilor de veci te-ai dat ostatic,
Ninsorilor plecat-ai fruntea de ostaș,
Când te știam ca un gorun tomnatic,
Al Poeziei Sfinte, vrednicul urmaș.

Câmpia luptei – palmele hârtiei,
Ca armă – un condei flămând de vis,
Urcai mereu spre culmea poeziei,
Luptând cu timpul, să-l trăiești aprins…

Potop de griji întunecau făclia,
Dar tu luptai a lumina cărări,
Iar nedreptăți însângerau chindia,
Când biruiai blestemele-tăceri.

Strivind cu har rugina nepăsării,
Cuvântul tău ne colora cetatea,
Când, ascuțite, ghearele durerii,
Mușcau din flamură integritatea.

Gorunule din codrul nostalgiei,
Ai stat luptând, mereu biruitor,
De ce, urcând pe culmea Poeziei,
Tăcerilor te-ai dat ostatic prea ușor?!

… deși post mortem te numim erou
(Așa e onorat la noi un brav ostaș!)
E-ter-ni-ta-tea îți vom da cavou,
C-un epitaf: Al Poeziei, demn, înaintaș!
29 mai 2022 Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.