Versuri noi: Pantofii alergării și salba împlinirii

Pantofii alergării și salba împlinirii

Maria Botnaru

Meniți de Providență, pantofii alergării

Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,

Încât nu bănuiam, că-n verva căutării

Voi reuși s-adun colierul împlinirii…

Am alergat prin codrul pornit spre înflorire

În ghinda încolțită să caut prelungirea,

Izvoare întrebam din ce-și sorb dăruirea

În alergări spre mare, să înțeleg iubirea…

Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,

Când rezema pleoapa de geamul adormit,

Cu Soarele-mpăratul ce-nvie și doboară

Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit…

De-abia găsii înnodul la ițe încâlcite,

Că munții de cuvânt în suflet clocotiră

Și-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,

Cu salba împlinirii perfect se potriviră!

Nu-i bai, că și desculți sunt unii mulțumiți

Și ară un pustiu cu plugul risipirii,

Aleargă după bani, să-i facă fericiți

Și nici nu bănuiesc de salba împlinirii…

Dar ei nu vor afla: ce gust are nectarul,

Ce l-a ascuns Divinul, eternul picurând

Pe lutul juruit…, cum vor grăbi olarul,

Să-i facă oale și ulcele… lăcrimând…

Și nouă vieți, de ai, găsește-ți infinitul,

Ce-ar împăca pantofii cu salba împlinirii…

22 mai 2022

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.