VERSURI NOI: TRĂIȚI CLIPA!

TRĂIȚI CLIPA!

 

Și mare, și ocean aș împânzi-n corăbii,

Tot cerul aș spoi în fum de-avion

La tine să ajung, cu îndrăzneala ierbii

Aș sparge și asfaltul și nici că m-ar opri

                                    al morții maraton.

 

Și de mă-nfricoșează-un val de disperare,

Și semnele nefastului prin ploi, de mă irită,

Din bătălia vieții port lauri de răbdare,

Tăcerile de păsări  mă trec prin grea ispită.

 

Privește cum renaște verdeața-n al meu ochi,

Când ocrotești a o feri de marele deochi,

Privirea ta-i de leac și vorba-i un descântec,

Din visele mieroase știu să dezleg nou cântec.

 

Și uite iarăși zorii îmi tremură pe gene,

Pierdica somnoroasă nu poate fi stăpână,

Țâțâna de la ușă se tânguie și geme,

Fierbinte e mânerul, atinge-l cu a ta mână.

 

Hai să gustăm din nou lung vers de poezie,

Pe rând să murmurăm sonet cu flori de tei,

Căci după ușă ne pândește-a vieții vijelie,

Cu-a verii rapsodie ne spulberă-n idei.

 

E scurtă fericirea, cât o cuprinzi cu clipa,

Atunci când lipsă-i grija și marele frământ,

În rest, ca niște umbre, ne ține sus aripa,

Noi doar planăm cuminți peste rotund pământ.

 

Te uită, dragul meu, zburăm peste-o grădină,

Ce-n  flori și fluturi mii privirile căznesc,

Prea poate mâine vin ninsori dintr-o surdină,

Înveșnicește această clipă din raiul pământesc.

 

Apoi sculptează-mi ziua cu soare și cu ploi,

Pe trupul meu să curgă clipele dulci șuvoi,

Căci mâine va goni iar timpul printre noi,

Silabe nerodite s-or frânge peste foi.

 

Hai să trăim ca pe-un miracol clipa!

Uite, o nouă zi și-a-ntins la prag aripa,

Începe bătălia mare dintr-un alt război,

În care iar vom fi, pe rând, martiri sau mari eroi.

 

19 iulie 2013       Maria Botnaru