VERSURI NOI: CITITORULUI MEU

CITITORULUI MEU

 

Știu bine, obosit de-a zilei alergare

Și chinuit de-a vieții obsedare,

Tu, cititorule, te-apleci peste fântânile verbale,

Să guști din ciutura poetică un strop de alinare.

 

Cu îndurare-asculți ce pana mea șoptește

Și treci cu mine mările, când dor de prunc plesnește,

Te mișcă-al meu fior ce are miez de pâine

Și îmi pătrunzi dilemele pentru o zi de mâine.

 

Când plâng, ca o copilă, din mari și mici probleme,

Știi să-mi dezghioci cuvântul, stresat de-amară vreme

Și-asculți cum bate inima din drag și din mândrie,

Că sunt român de sânge, c-avem o Românie.

 

Vin azi cu boabe grele în spicul doldora de vers

Și-nsămânțez un colțișor al meu din Univers,

Și sufletu-ți, răpus de colbul zilei și al timpului pretext,

Cu bob de-nțelepciune, măcar pe-o clipă,

                                                     vreau să-l tămăduiesc.

26 martie 2013       Maria Botnaru