SUFLETUL CERE PRIMĂVARĂ
Iar clocotește seva-n bobocel de floare
Și-un vânt frivol mângâie-a desfătare,
Trezit, pământul geme sub picioare
Și obosiți, cocorii țipă-n disperare,
Vestindu-și revenirea-n dragi hotare.
Se tânguiește iarna-n ultima cărare
Și-ascunde lacrima în ghiocei de soare,
Simțind cum colții ierbii o înțepă,
Când chinul înverzirii îi deșteaptă.
Ah, dulce primăvară, sufletul te cere,
După al iernii viscol vrea plăcere
Din muguri aburinzi de floare,
Vrea dragoste și cântec, și culoare.
E prea impetuoasă-a mea pornire,
Deși-s nostalgică de-a iernii prăbușire,
Și totuși vreau plecarea ei în mare grabă,
Trist, ochiul cere primăvara ca podoabă.
Nu e pe lume-alt farmec și splendoare
Decât a noii primăveri descătușare
Prin lunci, păduri, prin murmur de izvoare,
Prin gânduri însorite, prin rodnică visare.
27 februarie 2013 Maria Botnaru
Pingback: Cu drag, pentru voi toate ! | Gară pentru doi
Imi permiti Maria sa-ti trimit un buchetel de ghiocei alaturi de gindurile mele cele mai calde si urari de bine!
Mulțumesc mult, Mala! O primăvară minunată! Cu admirație!