VERSURI NOI: PLOI DE DOR

PLOI  DE  DOR

 IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Dezleg desaga sorții să-nfrupt pic de răbdare,

Înmugurește chipul tău pe-a cerului cărare,

Cern bucuriile cu adâncimi de mare

Și înflorește cugetul, topit de așteptare.

 

Azi te voi strânge-n brațe, copila mea duioasă,

Și sunt ca firul ierbii cu lacrima mustoasă,

Și pentru dorul lung, cărunt și anevoios,

Frâna-vom clipa-n loc, să-l împăcăm setos.

 

Vom dezrobi privirile, cu saț să se admire,

Pleoapele-n plăcere vor tresări umile

Și mă vei sfătui cu glasul tremurând,

Să-ndur dezastrul despărțirilor zâmbind.

 

Mă vei hrăni cu vorbe și gânduri împăcate,

Mă vei convinge, știu, rai e-n străinătate,

Va înțelege ochiul cum lacrima să-nece,

Dar inima șopti-va: „Oprește-o, să nu plece.”

 

N-am veșnică cărare, spre bătrâneți am poartă,

Azi e senin, iar mâine ninsori vor fi de piatră,

Dar vreau să știi, copilă, când albăstrimi te ceartă,

E pragul casei treaz și-n ploi de dor te-așteaptă.

3  martie 2013      Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.