VERSURI NOI: PROBLEME MAJORE

PROBLEME MAJORE

Și totuși din nou e o sete de pace,

Și totuși mă-îcearcă o poftă de gând,

Și cade-n palma frunzei, prea tenace,

Amara mea lacrimă cu sare în cuvânt.

 

Și mergem ca muții în pas cu progrese,

Cu ace înțeapă email-ul în ochi amețit,

Se încaieră mintea-n păiangen de-adrese,

Ce-a fost ieri o vogă,  azi e-un rău asfințit.

 

Nu ne crucim de schimbăm președinții,

Pe toți îi alegem cinstiți…  ca și sfinții,

Dar cum se lipește de mâna sa sceptrul,

Se face al Iudei un frate… deșteptul.

 

În țara ce crește copii fără mame

Și vatra străbună rodește noi vame,

În țara miloagă, cu bani de-mprumut,

Mai are poporul un mâine ca scut?

 

Poftim Europa, râvnim a ei avere,

Ca să și-o împărtă cei ce au putere?

Și dacă mâine pe un ex îl detronăm,

N-are nici o răspundere, alt ex votăm.

 

O arșiță cumplită, în vară, a pustiit ogorul,

O secetă nebună a împilat sărac poporul,

Se vaietă plugarul, e arsă hrinca sa de pâine,

Cei cu puterea, și-n secetă, au buzunare pline.

 

Se plânge tineretul, e slova lui tăiș de coasă:

„Închidem iar din școli, cine rămâne acasă?”

Eu le răspund:  „Și creșele ne sunt pustii,

Suspină jucăriile-n vitrine, din lipsă de copii!”

 

Mă chinuie a mea lacrimă-ndrăzneață,

Mă împiedică probleme, e tristă a mea față,

Dar scriu mesajul meu cu inima de om, curată:

Viața este un dar ce îl primim numai o dată.

 

3 septembrie 2012  Maria  Botnaru