VERSURI NOI: AMINTIREA

A M I N T I R E A

 

Scriu azi nu pentru a hrăni cuvântul,

Ci pentru-a domoli din creier gândul,

Nu plânge a mea durere-n glas de jale,

Ci voi ca amintire, tu, să guști din alinare.

 

Azi nu scriu despre tine, virgină amintire,

Ci despre cicatricea ce ai săpat-o în privire,

A ta aripă e un salt de zbor sau amorțire?

Te-ai risipit sau zaci în suflet fără a mea știre?

 

O melodie tristă  face ochiul să zâmbească?

O vorbă întârziată vine să măgulească?

Floarea ce gustă brumă poate să rodească?

O inima împietrită  învață să iubească?

 

Cum să te-alin?  Pe zi ce trece ești tot mai tăcută.

Cum să te cred?  Amar de vreme ai plâns mută.

Cum să te învii?  S-a scurs din steaua fericirii.

Ca pasărea rănită, ai dispărut în cerul nemuririi.

 

Azi, de te-aud, ești tot mai tristă și mai rară,

Înima ta e-un clopot ce a ruginit în  fapt de seară,

Întreabă-te, mai e nevoie de o trecută primăvară,

Care a lăsat iubirea cea nevinovată să ne moară?

24 februarie 2012    M. Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.