VERSURI NOI: IUBIRE DESĂVÂRȘITĂ

IUBIRE DESĂVÂRȘITĂ

Cu ochiul stelei scurs pe geam,

Cu floarea de cireș în somn de ram,

Cu nor de abur în glie  plămădit,

Cu giocei în codrul dezmorțit,

Cu verdele în colțul ierbii dezgolit,

Te-am așteptat și tu m-ai găsit…

 

În nopți senine, cu fân cosit,

Când lacul visa zefirul trudit,

Când ochiul sclipea, de stele vrăjit,

Când teiu-ascundea un roi cuibărit

Și salcia momea sub poala-i spoită,

Tu ți-ai dorit o femeie  însorită,

Brațul să doarmă pe coapsa ei, coaptă de vară,

 Versul ei dulce să-ți cânte seară de seară,

Dragul meu drag, bărbate iubit,

Tu m-ai dorit și eu te-am dorit!

 

Când frunza-nvăța al  ploilor dans,

Iar ram despuiat suspina de impas,

Când vântu-nrobea cu-al său  glas

Și pragul visa depărtatul meu pas,

Când toamna-nvelea a ta casă-n tăcere

Și, multă,  tristețea gemea, ghemuită-n unghere,

Cu pieptul de dor răvășit,

Tu m-așteptai și  am revenit!

 

Și iarna m-ai nins cu chemarea-ți fierbinte,

Cu gerul țeseai pe fereastră a ta rugăminte,

În nopțile lungi mă visam peste lume plecată

Și nu mai puteam să respir departe de tine, uitată…

 

În vise sperată, de-o viață-așteptată,

De tine iubită și atât adorată…

Cum  aș  putea să nu cânt o iubire-împlinită?

Doar prin simțirea desăvârșită, viața începe a fi infinită…

6 octombrie 2014      Maria BOTNARU