VERSURI NOI: BLESTEM

B L E S T E M

S-au cam cernut neplăcerile,

M-au troienit, zălude, visările,

Nu mă irită prea lungi serile,

S-au ogoit și oarbe așteptările.

 

Din lutul de acasă am trupul plâmădit,

Port crudul ierbii în ochiul meu sădit,

Din străbunei port inima vrăjită,

De setea pentru viață sunt topită.

Și sunt, de-așa povară dulce, mulțumită,

Port vorba mamei ca povață hărăzită,

Din tata crește sufletul ca grâul copt,

Norocul mă inundă-n valul de potop.

Adun fărâmituri din lanul  fericirii

Și voi să mai dezmierd cu el copiii,

Ca bumerangul revine vraja înapoi:

„Nu ne trimite, mai ia și de la noi!”

Cine mi-a dat drept moștenire împlinirea?

Cine m-a blestemat să gust din plin iubirea?

Nu plâng de viața ce e prea grăbită,

Ador blestemul ei: sunt fericită!

 21 martie 2012  M. Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.