Versuri noi: O Ană ce mai crede în minuni

O Ană ce mai crede în minuni

Demult îl poartă-n suflet, ca pe o cântare,
Demult și l-a făcut Luceafăr zburător
Sau munte ce nu știe-un dram de îndurare
De inima ce i-a-nălțat altar de dor…

De când i-a arătat că luna e albastră
Și ploi de stele – pe-ale ochilor oglinzi,
De-atunci i-a dat în suflet ușă și fereastră,
Iar așteptările și le-a tocmit ca grinzi…

Dar cum să-i spună ea, că este-o Ană,
Ce se zidește-n zidul dorului visând,
Când i s-a scris pe creier, că o doamnă
Își duce doru-n taină… așteptând…

Străine inimi bat la ușa ferecată,
Dar ea, cu orbul nepăsării, le rănește
Și roagă inima, să nu se dea-mpăcată
De cugetul, ce, ca izvorul, se-ndoiește…

Mulți o conjură, că așa nu se trăiește,
Tot omul din erori învață să iubescă,
Dar ea crede-n iubirea ce-ndumnezeiește,
A moștenit icoana ei, din casa părintească.

21 august 2022  Maria Botnaru

Publicitate
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: O Ană ce mai crede în minuni

  1. În astfel de minuni de versuri cred şi eu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.