Iubeşte – ți Patria, pilonul ei rămâi!
Cum poți lăsa o vatră ce te crește,
Un rai ce te-a hrănit cu trupul său,
Izvorul ce doinește românește
Și Graiul, ce ți-i dat de Dumnezeu?
Privește stelele cum râd, privește,
Când s-oglindesc în ape străvezii,
Luceafărul, ce gingășii clipește,
Încât i-ai prinde geana-n poezii.
Ascultă florile de câmp, ascultă,
Învață de la macul roșu –a iubi,
De mușețel lipește palma udă
Ș-urechea – de enesciene rapsodii.
Atinge fruntea ierbii-n ziua nouă,
Alungă gândul de-a pleca, rămâi,
Desculțe, îngroapă tălpile în rouă,
Să-ți urce împăcarea prin călcâi…
Privește-n jur, cum răsucește struna
Parfumul, ce dansează pe câmpii
Și cum trudește încă vara la cununa,
Ce-o poartă fruntea Marii Românii…
Te-nclină brazdei care te hrănește,
La stele, flori, la tril de ciocârlii
Și la izvorul ce doinește românește,
Iubește-ți Patria, pilonul ei rămâi!
29 iulie 2022 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 