Versuri noi: Menirea Poeziei

La mulți ani POEZIE! La mulți ani, dragi Poeți!

Menirea Poeziei

Cu ce să-și scrie versul azi poetul,

Când Dumnezeul poezie e-ntristat,

Când Muza, de-un război, s-a speriat

Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omenește,

Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,

De grai cioplește lacrimile-așchii,

Să nu-ngreleze ochiul ce citește.

Poetul are frică de acel potop,

Ce-ncătușează visele dospite,

De parcă i-ar fi palmele-mpietrite

Și sufletul nu ar rodi vreun strop…

Poetul n-are dreptul la mâhnire,

Ca Muza lui să nu se plictisească,

De-aceea scrie „cu” și „din” iubire,

Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Și chiar de lacrimile dau în rod,

A sufletului pace să umbrească,

Poetul le adună într-un nod,

Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!

20 martie 2022 Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Menirea Poeziei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.