Versuri noi: NEAMUL OMENIEI

NEAMUL OMENIEI

Ca un izvor ce își revarsă mana,
Făr-a alege buzele-nsetate
Sau ca un pom ce își oferă hrana
Făr-a alege palme-nfometate,

Suntem un Neam, străin de învrăjbire,
Cu bunătatea ca blestem al nemâniei
Și pentr-un pui de șarpe cu iubire,
Incompatibil cu rugina lăcomiei…

Un Neam în suflet cu atâta poezie,
Cu altruismul, ca înaltă bogăție,
Un Neam ce pentr-o pace-ți dă o mie
Și glorios, și ne-ntrecut în vitejie!

Noi nu dorim război! Puterea omeniei,
În lupta de-apărare, o înălțăm ca scut,
Chemând din cer blestemul nemâniei
Pe inimi ce cu ură s-au umplut…

Trimite, Doamne, sfânta bunătate
În inimi infectate cu sângele câinesc
Și fă-i, să nu-și mai afle altă moarte,
Decât într-un război cu sinele-omenesc!
16 martie 2022 Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.