NEAMUL OMENIEI

Ca un izvor ce își revarsă mana, Făr-a alege buzele-nsetate Sau ca un pom ce își oferă hrana Făr-a alege palme-nfometate, Suntem un Neam, străin de învrăjbire, Cu bunătatea ca blestem al nemâniei Și pentr-un pui de șarpe cu iubire, Incompatibil cu rugina lăcomiei… Un Neam în suflet cu atâta poezie, Cu altruismul, ca înaltă bogăție, Un Neam ce pentr-o pace-ți dă o mie Și glorios, și ne-ntrecut în vitejie! Noi nu dorim război! Puterea omeniei, În lupta de-apărare, o înălțăm ca scut, Chemând din cer blestemul nemâniei Pe inimi ce cu ură s-au umplut… Trimite, Doamne, sfânta bunătate În inimi infectate cu sângele câinesc Și fă-i, să nu-și mai afle altă moarte, Decât într-un război cu sinele-omenesc! 16 martie 2022 Maria Botnaru