Eminescu-i nemurirea,
Zborul cel spre absolut!
Hărăzitu-ne-a norocul, de-a primi un colț de rai,
Cerul, când a împărțit verdele peste Pământ,
Tot cu dalta nemuririi ne-a cioplit eternul grai
Și un geniu, Eminescu, să-l înalțe prin Cuvânt.
Eminescu-a excelat prin gândire și avânt,
Depășind, cu adevărul, a absolutului măsură,
Sufletul și-a prosternat pe altarul de Cuvânt,
Încât Numele i-l poartă „secole din gură-n gură”!
Mulți încearcă a-L umbri, sorbind al silabei har,
Dar se obosesc uitați, ca o boare dinspre-apus,
Căci în zborul genial, Eminescu-i singular,
Pe a Națiunii boltă, ce-a urcat-o cât mai sus!
Timpul nici nu i-a clintit înălțimea măreției,
Deși-un secol a gonit peste strămoșescul lut,
Cartea Lui și azi rămâne căpătâiul României
Și va fi, a românimii, o icoană de-absolut!
Geaba mințile pustii, ne-au catalogat săraci,
Ce, pe-al Terrei necuprins, au o Țară fără scut,
Ei nu știu de Grigorescu, de Enescu, genii daci,
Ce cu Domnul Eminescu, ne duc faima-n Absolut!
Suntem Neamul latiniei, ce Luminii stă de veghe
Și iubirea pentru Neam este-al propășirii scut,
Neamul privilegiat cu norocul nepereche:
„Eminescu-i nemurirea, Zborul cel spre absolut!”
15 ianuarie 2022 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 