Versuri noi: Eminescu-i nemurirea, Zborul cel spre absolut!

Eminescu-i nemurirea,

Zborul cel spre absolut!

Hărăzitu-ne-a norocul, de-a primi un colț de rai,

Cerul, când a împărțit verdele peste Pământ,

Tot cu dalta nemuririi ne-a cioplit eternul grai

Și un geniu, Eminescu, să-l înalțe prin Cuvânt.

Eminescu-a excelat prin gândire și avânt,

Depășind, cu adevărul, a absolutului măsură,

Sufletul și-a prosternat pe altarul de Cuvânt,

Încât Numele i-l poartă „secole din gură-n gură”!

Mulți încearcă a-L umbri, sorbind al silabei har,

Dar se obosesc uitați, ca o boare dinspre-apus,

Căci în zborul genial, Eminescu-i singular,

Pe a Națiunii boltă, ce-a urcat-o cât mai sus!

Timpul nici nu i-a clintit înălțimea măreției,

Deși-un secol a gonit peste strămoșescul lut,

Cartea Lui și azi rămâne căpătâiul României

Și va fi, a românimii, o icoană de-absolut!

Geaba mințile pustii, ne-au catalogat săraci,

Ce, pe-al Terrei necuprins, au o Țară fără scut,

Ei nu știu de Grigorescu, de Enescu, genii daci,

Ce cu Domnul Eminescu, ne duc faima-n Absolut!

Suntem Neamul latiniei, ce Luminii stă de veghe

Și iubirea pentru Neam este-al propășirii scut,

Neamul privilegiat cu norocul nepereche:

„Eminescu-i nemurirea, Zborul cel spre absolut!”

     15 ianuarie 2022     Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.