Versuri noi: ROUA SUFLETULUI

ROUA SUFLETULUI

Din iriși se-adapă fâșii de toloacă,
Palmele de cer peste ochi s-apleacă,
Nucul îmi trimite șoaptele răscoapte
Și-o cărare fierbe prafuri sidefate…

Am zburat de-acolo înspre zări deșarte
De parfumul viei, clocotit în noapte,
Am luat cu mine-un fir de busuioc,
Oriunde să-mi poarte pace și noroc…

Mi-am țesut o ie de-orășean, credula,
Am urcat pe tocuri talpa mea, fudula,
Mi-am făcut icoană ceața împlinirii
Și-am legat în nod glasul amintirii…

Visul mă ghiontește să nu uit de sat,
De păduri, izvoare ce m-au alintat,
Dorul clocotește spinii veșnic verzi,
Urechea vânează copite de iezi…

Pantofu-i de piatră, ia e-n suspine,
Satul nu mai pleacă, sângele îl ține…
Făr-un nuc la poartă și-o toloacă sfântă,
Sufletul dă-n rouă… ia-i tare strâmtă…


4 ianuarie 2022 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet 

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.