Versuri noi: DOAMNE, SĂ NU TE CLINTEȘTI!

CRĂCIUN BINECUVÂNTAT!

DOAMNE, SĂ NU TE CLINTEȘTI!

Mai scâncesc la prag alergări smerite,
în bocancii vechi și-n tunica serii,
ar rămâne, însă Steaua le promite
odihnă plăcută pe brațul uitării…

Albe, neobosite aripi visătoare,
mi-au furat dorințe, să le ducă-n Ceruri
și de-o săptămână umblă-n sânge care
pline cu colinde, albe flori de ler-uri…

Rumen, Crăciunelul, ține-n frâu ispita,
lângă Maica Domnului nu poți fi doar pită,
bradul cu parfumuri casa muruit-a,
lustruită-i pana, suflarea-i grijită…

Pregătită-i ieslea, proaspăt este fânul,
mieii-n abur cald prind a o-ncălzi…
îngerii mei dragi, buna și cu bunul,
ca-n copilărie… vin a sfătui…

Candela suspină… dorului sting schija…
brațele materne curg dintr-un apus:
„Dormi, copil cuminte, Cerul poartă grija,
să se nască-n pace pruncul său, Iisus…”

Timpul se revarsă, clipa înnoiește…
mulțumesc prezentul ce m-a încăput,
țipătul de Prunc, în colind, sporește,
Steaua arde Sus… vine-un început!

Pruncule Iisus, crește-ne speranța
și ne-nvață-a merge pe timpuri câinești,
ia Planeta-n brațe, vindecă-i credința
și, din suflet, Doamne, să nu te clintești!

24 decembrie 2021 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet