Preafericită, FEMEIA!
Câtă lumină are pieptul femeiesc,
câtă tandrețe trupul ei mlădie,
nu te-ntreba… dumnezeiesc,
răspunsul doar Părintele îl știe.
Din lut, ca și bărbatul, – zămislită,
de palma Tatălui un suflet cântărit,
c-o inimă cât pumnul hărăzită
și umărul rotund, așijderea cioplit.
Cum poate împăca ghețari cu foc,
cum poate mângâia și-ndurera,
cum poate fi noroc și nenoroc,
nici ea nu știe, n-o mai întreba…
Să nu te plângi, că se încolăcește,
ca iedera la pieptu-ți obosit,
căci aprigă dorința-n ea mustește,
să fii al ei (și doar al ei) bărbat iubit.
Să nu regreți, că n-o mai înțelegi,
iertare cere-i chiar de n-ai greșit,
respectă cu blândețe codul ei de legi
și Ea, preafericită, te va iubi desăvârșit…
18 decembrie 2021 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 