Versuri noi: Preafericită, FEMEIA!

 Preafericită, FEMEIA!

Câtă lumină are pieptul femeiesc,

câtă tandrețe trupul ei mlădie,

nu te-ntreba… dumnezeiesc,

răspunsul doar Părintele îl știe.

Din lut, ca și bărbatul, – zămislită,

de palma Tatălui un suflet cântărit,

c-o inimă cât pumnul hărăzită

și umărul rotund, așijderea cioplit.

Cum poate împăca ghețari cu foc,

cum poate mângâia și-ndurera,

cum poate fi noroc și nenoroc,

nici ea nu știe, n-o mai întreba…

Să nu te plângi, că se încolăcește,

ca iedera la pieptu-ți obosit,

căci aprigă dorința-n ea mustește,

să fii al ei (și doar al ei) bărbat iubit.

Să nu regreți, că n-o mai înțelegi,

iertare cere-i chiar de n-ai greșit,

respectă cu blândețe codul ei de legi

și Ea, preafericită, te va iubi desăvârșit…

18 decembrie 2021  Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.