Versuri noi: Sita timpului…

Sita timpului…

Sita timpului cerne amintiri și regrete,

Deși toamna revarsă seninul pe gânduri,

Răvășindu-i trecutului albele plete,

Fără milă te face, din nou, să le vânturi…

Mângâieri cere ochiul de pe pozele ninse,

Palma udă culege cascada de lacrimi abruptă,

O las caldă pe fruntea-ți, luminată de vise,

Cu un zâmbet amar îți ung buza tăcută…

Geaba ești însorită și plutești într-un vis,

Dacă Luna revarsă ochiul plâns peste seri,

Dacă scrii melancolic, când dictează sonete,

 

Te dai pradă-amintirii, ce pe suflet s-a nins,

Încât uiți de hotarul între astăzi și ieri…

Și cu sita căruntă nu poți da de-un perete…

29 octombrie 2020 Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.