Versuri noi: întrebări fără răspunsuri

întrebări fără răspunsuri

cum o lume se oglindea în aceeași fântână de ochi

ce-și împlinea ciutura viselor doar din izvoare senine

cum se nășteau aceleași fraze

repetate de clopotul mănăstirii

înălțată din cărămizile a două suflete

îngemănate până la unul fericit

fără delimitările palmei de cer

cum ni se adunau brațele în același moment

incendiat de dorul nesupus așteptării

cum se găseau telefoanele în potopul de gânduri

ce acceptau prioritatea inimilor

inundate de murmurul zăvorât în pieptul iubit

nu mi-am putut explica niciodată

IUBIRE

de ce nu poți fi descifrată

când te plouă acolo

unde triumfă arșița ta

de ce nu se face-o poruncă

cum se răsfață albul crinului tău

ce înflorește-a primăvară

dar se risipește-a întomnare

scrijelindu-ne pe suflet întrebări fără răspunsuri

și de ce nu poți fi repetată ca un anotimp

fără de care cele patru sunt doar o salbă de ani

pătată de golul cărunt și așteptarea tăcută

24 septembrie 2020 

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.