Versuri noi: Doar mă rog de puteri!

Doar mă rog de puteri!

Maria Botnaru

Pe când verdele îmbie sub raza senină,
N-am puteri a ticsi sufletu-n carantină,
Pot să-l țin fără apă și fără mâncare,
Dar nu pot să-l opresc din firească visare.

Împart timpul grăbit între carte și oale,
Acceptând interdicții la plimbările-agale,
Pe cât ochiul admiră printre gratii o floare,
Sufletul nu-l pot ține, e-n asalt… căutare…

Și se luptă cu frica, ura cuib să nu-și sape,
Ca o pasăre adună cer senin sub pleoape,
Nu dă vina, nu cere, doar își tânguie ciuda,
C-a țipat mai încet decât fiii lui Iuda.

A crezut și-a iubit suflete-ntunecate,
Îndrumat de Lumină, le-a iertat de păcate,
Pe când Iuda țipa că-i stăpân peste toate,
El, naiv, cuteza viață fără de moarte…

Poți să pui carantină pe un boț de țărână,
Pe când sufletul cere primăvară deplină?
Doar mă rog de puteri, să-i ajungă visarea,
Pe cât Cerul învie ce-a strivit nepăsarea…
23 martie 2020 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Versuri noi: Doar mă rog de puteri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.