Dedicație poetică lui Grigore Vieru: OFRANDĂ

La 14 februarie, anul 1935 s-a născut geniul basarabean, Poetul GRIGORE VIERU , cel care a scris despre iubire, despre visele, bucuriile și lacrimile Basarabiei. Luptătorul pentru eliberarea națională și integrarea Basarabiei în trupul Țării, azi ar fi împlinit 85 de ani, dacă n-ar fi avut de trecut la 2009 printr-o rea „cumpănă”, regizată …, care i-a prăbușit existența fizică, (spirital e alături de noi), și ne-a sărăcit de un izvor de poezie măreață și de o inimă, din care curgea plenar bunătate, dăruire, compasiune, simplitate; de un talent inedit; de un creier înțelept, cumpătat, ingenios și de un suflet excepțional de senin și sensibil.
Dorit, așteptat și primit cu sufletul vraiște în fiecare localitate, iubit de toți copiii și de toți oamenii de bună credință, Omul și Poetul Vieru nu alegea pragul ce urma să-l treacă, alegea sufletul pe care să-l îndumnezeiască… de aceea oricine a avut fericita ocazie a-l cunoaște, il plânge azi ca pe o rudă apropiată, ca pe un frate de sânge, căci îndumnezeirea prin cuvânt rămâne a fi neuitată!
Ne lipsești, Poete, în această lume, în care se râde și se plânge la fel, dar se vorbește și se înțelege diferit și strâmb tot ce e bun, tot ce e frumos, în care nu mai e liniște, iar omenia a devenit un viciu…

Scumpă și perpetuă este amintirea despre Tine, ca Om, ca Poet, ca Îndrumător, un adevărat Sfânt, botezat Grigorie, (nu întâmplător, se vede, a fost ales de mama, pe care ai venerat-o) și așa va fi de-a pururi, precum neuitat este și va dăinui, inegalabil, Cuvântul, lăsat ca moștenire Neamului românesc…

Mulțumim Cerului că ne ești Lumină din Lumina veșnică, DESCHISĂ, DUCEM CARTEA TA MAI DEPARTE, SPRE URMAȘII ACESTUI NEAM NEMURITOR!

 

 

 

 

 

 

 

 

OFRANDĂ
(La a 85-a aniversare din ziua nașterii
Poetului Grigore Vieru)

Peste creștet – o stea din Lumina-mpărată,
Pentru talpă, eternă, ești urma Luminii,
Pentru palma trudită – o ploaie curată,
Pentru ochiul flămând – miezul pâinii.

Ne aduni lângă frați, glas de clopot nestins,
Prin viori ne doinești lungă-a mamei tăcere,
Peste leagănul cald, te apleci, aripioară de vis,
Peste sufletul plâns, te inunzi, mângâiere.

Din tezaurul sacru – a Luminii fântână,
Ce-nsetează prin ciuturi din înaltul Cuvânt,
Scris cu spicul sfințit de, suavă, roua română,
Palma ta-nveșnicind-o, pentu noi, pe Pământ…

Țin cartea Ta deschisă, să-nvăț ce-i înviere,
Când suflă spre candelă ger beznele rebele
Și te absorb, Lumină cu mers desculț prin ere,
Ofrandă de cuvânt pe setea buzei mele…

14 februarie 2020 Maria Botnaru
Portretul poetului GRIGORE VIERU este opera artistului plastic IURIE MATEI din Chişinău.

Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, ȘTIREA ZILEI, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.