Lacrimi de neuitare pentru Poeta Leonida Lari

Am îndrăgit creația Leonidei Lari din anii studenției, când poeta a debutat cu placheta de versuri „Piața Diolei”, alături de poeții acelui timp: Nicolae Dabija, Iulian Filip, Ion Hadârcă, Nina Josu ș.a. Îmi plăcea să-i transcriu, în jurnalul meu, versurile noi, publicate în reviste literarae, ca să le am la îndămână… Este poeta prin versul căreia respiam, visam… creșteam!
Poeta, prozatoarea, publicista, harnic om politic, ce a luptat până la ultima suflare pentru reunirea Basarabiei cu România, Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, Basarabia, într-o familie de profesori. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură Dimitrie Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta” (1985-1988) , redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul națiunii” (1988-2003).
Fruntașă a Mișcării de eliberare națională din Basarabia în anii 1988-1991, membră a Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. În perioada 1990 – 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (componentă constituantă a Partidului Social-Liberal în 2001). Din anul 1992 a fost deputat în Parlamentul României (în anul 2004 a fost aleasă pe lista Partidului România Mare).
A decedat la 11 decembrie 2011, Chișinău, Basarabia. A fost înmormântată la Cimitirul central din orașul Chișinău.
Autoare a 24 de volume:
Piața Diolei (1974),Marele vânt (1980),Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987) Insula de repaos (1988), Lumina grăitoare (1989), Dulcele foc (1989), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1991), Govorâŝij svet (1992), Al nouălea val (1993), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Lunaria (1995), Aldebaran (1996), Între îngeri și demoni (1998), Învingătoarele spații (1999), Insula de repaus (2000), Răstignirea porumbeilor (2003), Epifanii și teofanii (2005),
Infinitul de aur (2006), Sibila (2006), Traduceri din lirica universala (2009), 101 poeme (2009)
Premii:
Premiul România Mare, Premiul „Flacăra, Totuși iubirea”, Premiul revistei „Cronica” (Iași), Premiul „Tibiscus” – Serbia, Premiul „Academiei Române” pentru poezie, „Mihai Eminescu”.
Cetățean de onoare al muncipiului Bacău (1993).
Cavaler al Ordinului Republicii (1996, Republica Moldova).

Dumnezeu s-o odihnească!

„Lumină grăitoare”
(În memoria Poetei Leonida LARI,
26 octombrie 1949 – 11 decembrie 2011)

Un suflet răstignit pe crucea poeziei,
Un clopot – inima cu sânge românesc ,
Un creier ce-a visat perpetuă-ntregire,
O Ană nesupusă timpului câinesc..

Țipând a netăcere prin cuvinte,
Urcai spre zidul ce-și surpa cenușa,
Chemai spre deșteptare din morminte
Poporul ce-și dormea, de rob, cătușa.

Ruina timpului mușca din talpă,
În trup gemea, de lacrimi, o fântână,
Hrăneai cu neodihnă-a vieții harpă,
S-aduci-Acasă Basarabia română…

Ah, flacără menită-a topi-ntuneric,
Lut de femeie, lacom de dreptate,
Nu te-a îngenuncheat lătrat himeric,
Lumină neînvinsă, ne ești eternitate!
.
In ochi și inimi ne trăiești, Văpaie,
„Lumină grăitoare” prin cuvânt…
Glasul ei aripi de zbor desdoaie,
Spre cerul României larg și sfânt!

11 decembrie 2019 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet