Î N Ă L Ț I M E
(In memoriam ADRIAN PĂUNESCU)

O toamnă căzută-n rugină și boală
Cu versu-ți pășește desculț peste gând
Și-l vrea tatuat, peste sânge, a răscoală,
Pe umărul lui netăcerea să-mi plâng…
Nebunii te-njură prin pieți și spitale,
Că prea ai fost bun pe toți a iubi,
Visează să-ntoarcă regimuri regale,
Să poată în voie-a scuipa și-a huli…
Doar ceru-a deschis ferestre albastre,
Cu raze-mproșcând peste ochi-injectați,
Să-i facă-a-nțelege de ce printre Astre
Se află Poetul, ce-l plâng ambii frați.
Nu țin să-i conving, doar invoc, răspicat,
Din pieptul gemut, strecurat printre dinți,
CUVÂNTUL etern, printre lacrimi cântat,
Pe mii și mii voci, de copii și părinți…
Fii reazem de tâmplă cu versul fierbinte
În timpuri lihnite de fast și valori,
Renaște-n lumina pătrunsă-n cuvinte,
De suflet fii leacul, n-ai dreptul să mori!
Și nu te-ntrista, că flămândă e ura,
Ce numele tău cu săgeți pângărește,
Nu lauda lor îți este, Poete, măsura,
Ci-a ta Înălțime pe unii „eroi” îi strivește!
5 noiembrie 2019 Maria Botnaru
Superb omagiul adus Poetului nostru, al tuturor!
Mulțumesc frumos, dragă Potecuță!!
Un omagiu f. frumos! Felicitari ❤
Mulțumesc frumos, dragă Anușca!
O poezie care aduce un omagiu acelui mare scriitor, filozof, jurnalist și om politic, precum a fost Adrian Păunescu. Un bărbat care a lăsat o marcă de neșters asupra României. Mi-a plăcut poezia ta. Un weekend bun
Mă bucură faptul, că-l cunoașteți atât de bine pe Poetul Adrian Păunescu ! Mulțumesc din inimă pentru gânduri bune! Week-end minunat și Dstră, Manuel!