„LACRIMI PENTRU NEMURIRE”

„LACRIMI PENTRU NEMURIRE”

  Azi, 30 octombrie 2019, s-au împlinit 27 de ani de la tragedia din 30 octombrie 1992, ce a avut loc în apropierea comunei Coșereni, Ialomița, tragedie ce a smuls de lângă noi două inimi românești îngemănate într-un cuplu fericit, doi cântăreți ai libertății, cum n-a mai avut Basarabia, doi Oameni frumoși, pe Doina și Ion Aldea Teodorovici, care au completat lista Martirilor Români și au sfințit cu sânge românesc pământul străbun, alături de Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Nicolae Costin, Grigore Vieru, George Sângereanu și mulți alți patrioți care au luptat pentru întegritatea Neamului.

   „Doina  Aldea Teodorovici

s-a născut în anul 1958, în orașul Chișinău. Harul artistic s-a manifestat din copilărie. Astfel, începând cu vârsta de 6 ani și până în clasa a 8-a, Doina participă la dublarea filmelor în românește la Studioul Moldova-Film. Concomitent studiază muzica în particular. În anul 1975 a absolvit școala Nr.1, româno-franceză, din or. Chișinău. Din 1982 Doina își descoperă o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. Din acest an ea este nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici. Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, civismul fierbinte, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Basarabia, cât și peste hotarele ei. Participând la toate evenientele ce au marcat procesul de renaștere a poporului nostru, lăsând cântece de un profund patriotism, cum sunt: „Suveranitate”, „Sfântă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana”, „Eminescu” (n.a.), „Pentru ea” (n.a.), „Lăsați-ne în legea noastră!”(n.a.) ș.a. cântăreața Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Basarabiei.

La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

Soții Aldea Teodorovici au decedat în urma unui tragic accident rutier de pe șoseaua DN2 din România în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Mașina în care se deplasau Ion și Doina spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 7 km de municipiul Urziceni și 49 km de București. Doina era însărcinată și aștepta o fetiță.

   Ion Aldea Teodorovici

s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în orașul Leova, Basarabia.

Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părinți. Tatăl său, Cristofor Teodorvici, a fost preot. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul.

Ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugen Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul. În anul 1969, se înscrie la Școala Medie de muzică din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvă în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, aici, tânărul artist devine artilerist.

Din anul 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului „G.Muzicescu” din orașul Chișinău, activează în cadrul Formației de muzică ușoară „Contemporanul”,  condusă de compozitorul Mihai Dolgan.

Ion își duce steaua și crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin. Se căsătoresc în anul 1981. Tot atunci duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina, să cutreiere satele Basarabiei.

A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice.

Împreună cu soția sa, a militat pentru reunire Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină.

Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90’ au cântat despe limba română, despre Eminescu…

La 27 august 1991 Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Îndependență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre!”

A rămas doar Cântecul…

  Accidentul a avut loc la orele 02:15 cu o mașină de marca Opel 0905 MBC, condusă de cetățeanul ucrainean Alexandr Chakaunov. Atât șoferul, cât și cel de-al patrulea pasager, care se afla în față, au scăpat cu viață. Potrivit presei românești, din mașină au fost extrase cu mare greutate trei corpuri însângerate. Două automobile i-au transportat pe Vasilii Coudalb și Alexandr Chakaunov la spitalul din municipiul Urziceni.

La 02:30 o ambulanță a preluat-o pe Doina Aldea Teodorovici, aflată în comă. Salvarea s-a îndreptat cu toată viteza spre București. Pe drum, Doina și-a recăpătat pe un moment cunoștința. A strigat de câteva ori: „Au, mă doare tot corpul!”. Apoi a tăcut pentru totdeauna. Sufletul părăsise trupul îndurerat.

Corpul neînsuflețit al lui Ion Aldea Teodorovici a fost recuperat cu mare greutate. A fost nevoie ca poliția să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus. Abia la ora 07:00 trupul lui Ion Aldea Teodorovici a fost despărțit de fierul care îl ținea prizonier.

Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din municipiul Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.”( George Călin „Două inimi gemene”din Antologia „LACRIMI  PENTRU NEMURIRE”, editura Ro.cart, 2019, pag.5-7)

    S-au scurs 27 de ani din noaptea nefastă, dar Doina și Ion Aldea Teodorovici sunt alături de noi prin Cântecul care a rămas ca un clopot viu, să ne aducă aminte: „e ghimpată sârma dintre frați…”

     S-au scurs 27 de ani din noaptea fatidică, dar Doina și Ion Aldea Teodorovici au rămas Artiștii Emeriți ai Basarabiei, postmortem decorați cu Ordinul Republicii, în memoria lor au fost înălțate monumente, numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi, or aceaste fapte sunt doar o picătură din aprecierile pe care le merită Martirii Neamului Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Dar pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni, în anul 2015 Dl George Călin, ambasador cultural Convenția  ONU-Geneva, președintele de onoare al Societății Culturale APOLLON, București, împreună cu Primăria comunei Coșereni, Ialomița au costituit Simpozionul Internațional „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”, realizat în memoria Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici, care a ajuns în 2019 la cea de-a IV-a ediție.

    Dacă ați fi fost prezenți la Simpozionul Internațional „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”, ediţia a IV-a, cosacrat  memoriei acestor două personalități românești care au luptat pentru unitate națională, Doina și Ion Aldea Teodorovici, ați fi văzut că în data de 25-26 octombrie, în comuna Coșereni, Ialomița, România, unde s-a desfășurat simpozionul,  s-au adunat patrioți din întreaga Românie.  Reprezentanții Maramureșului, Ardealului, Banatului, Olteniei, Munteniei, Dobrogei, Moldovei, Basarabiei și Bucovinei au venit să-și spună cuvântul în memoria patrioților înflăcărați Doina și Ion Aldea Teodorovici.

    Alături de dna Lidia Gonța Grosu, poet, publicist, critic literar și de poetele Veronica Bumbu, Sabina Cojocaru, poetul Victor Cobzac, m-am bucurat de atenția, grija și iubirea de frate, cu care am fost onorați noi, basarabenii, așa cum e primit de mult timp în sânul Familiei, ce ne-a devenit Societatea  Culturală  APOLLON, București.

   Din mâinile unor copii frumoși,  îmbrăcați în costume naționale, au înfruptat pâinea și sarea  toți participanții acestui simpozion.  Primarul comunei Coșereni, dl Lucian Tudorache, împreună cu soția sa, dna Meri Tudorache, o familie de patrioți, ne-au fost pe parcursul  acestor zile alături, oferindu-ne nu doar cazare și masă, ca o gazdă primitoare, dar și căldura sufletească, ce ne-a făcut să ne simțim acasă.

În cadrul simpozionului a fost lansată Antologia literară „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”, îngrijită de  scriitoarea Anca-Elena Călin,  editura Ro.cart, 2019. Coperta, realizată cu iscusință de Dumneaei reprezintă imaginea sculpturii „Recviem Dragostei”, ce aprține sculptorului Iurie CANAȘIN, Chișinău, Basarabia.  În cele 388 de pagini întâlnim creațiile următorilor condeieri români: Lucian Tudorache, George Călin, Emilia Amariei, Irina Lucia Mihalca, Ioan Rațiu, Ioan Resnicov, Claudia Bota, Vasilica Mitrea, Doina Bârcă, Eduard Dorin Ene, Vasile Neagu-Scânteianu, Maria Niculescu, Sandu Dumitru,Paulina Georgescu, Iolanda Aura Pîrvu,Gabriele Stoene, Delia Acălfoaie, Andra Ciobanu, Andreea Constantin, Teodora Dincă, Daniela Drăgan, Daria Gheorghe, Ileana Nițu, Ioana Trușcă, Georgeta Muscă-Oană, Aura Ungureanu, Maria-Magdalena Stan, Flora Mărgărit-Stănescu, Gabriela Ana Bălan,Constantin Bidulescu, Ecaterina Chifu, Elena Obrinteschi, Maria Botnaru, Adrian Bulgaru, Ion Cuzuioc, Lidia Grosu, Ștefan Doroftei Doimăneanu, Corin Bianu, Nicoleta Tudor, George Călin-Fetești, Mirela Minuța și Maria Ileana Tănase. Antologia „LACRIMI PENTRU NEMURIRE” a fost oferită gratis tuturor participanților.

   Tot în cadrul Simpozionului „LACRIMI  PENTRU NEMURIRE” au fost făcute totalurile Festivalului-concurs de interpretare „Doina și Ion Aldea Teodorovici”, 2019, Coșereni-Ialomița-România:
TROFEUL „Doina și Ion Aldea Teodorovici” – Rareş Păuna, 17 ani, București , România
Premiul  I – Irina Ciubotaru, Hâncești, Basarabia
Premiul II – Teodora Cristina Hagiu, 9 ani, Iași, România
Premiul III – duetul Teodora Cristina Hagiu, 9 ani, și Nicolae Egorov, 13 ani, Iași, România

Mențiune;
Maria-Diana Durină, clasa a V-a, Coșereni, România
Nicolae Egorov, 13 ani, Iași, România
Florin-Nicolae Vărzaru, clasa a VII-a, Coșereni, România

    A doua zi a Simpozionului  Internațional „LACRIMI PENTRU NEMURIRE” a început cu un marș până la locul accidentului, unde este înălțat un monument în memoria Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici.  Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi din Protopopiatul Urziceni, apoi a urmat Masa de parastas la Căminul Cultural  Coşereni, Ialomița.

    Dacă ați fi fost prezenți la Simpozionul Internațional „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”, ediţia a IV-a, consacrat  memoriei celor două personalități românești, care au luptat pentru unitate națională,  Doina și Ion Aldea Teodorovici, ați fi plecat de acolo fermi convinși, că reîntregirea culturală a românilor demult a devenit  un adevăr care nu poate fi contestat, oricât ar unelti forțele regresive și acest adevăr îl confirmă prin activitatea asiduă Societatea APOLLON, președinte de onoare George CĂLIN, ambasador cultural convenția ONU – Geneva, poet, scriiitor, critic literar, publicist și Românii de bună credință, o Lume frumoasă, care-l urmează cu încrederea, că dintr-o scânteie izbucnește flacăra… Acest fapt este subliniat de Excelența Sa și în prefața scrisă la Antologia „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”: „Unirea cu Basarabia se poate realiza, noi, membrii, APOLLON credem cu tărie în acest deziderat și luptăm „pe frontul cultural” pentru a duce la bun sfârșit această dorință unanimă! Doamne ajută!”

  Ce norocoși suntem, că trăiesc alături de noi Oameni-Lumină, ca Dl George Călin și soția Dlui, Viorica Călin, ca Dl Lucian Tudorache, care ne ghidează pașii pe drumul spre reîntregire, cinstind memoria premărgătorilor Doina și Ion Aldea Teodorovici, patrioți, ce au ars scurtele vieți întru a ne lumina calea spre izbândă…

Memorie veșnică Martirilor Români, ofrandă sângeroasă întru reîntregirea Neamului Românesc!

Memorie veșnică, Doina și Ion Aldea Teodorovici, nu vă uităm, sunteți în cântecele ce le-ați lăsat mărturie nemuririi, care și peste secole ne vor zgâlțâi din somn: „Hai, Români, din moarte înviați!”, sunteți în inimile noastre, alături de Dumnezeu!

30 octombrie 2019         Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la „LACRIMI PENTRU NEMURIRE”

  1. Impresionant evenimentul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.