Versuri noi: Nedreptate

Nedreptate

Cu palme răcite din griji adunate
Țes clipele mreje pe galbenul nud,
Se-ndeasă cu patimi culorile mate
În ziua ce-abia își tivește ochi ud…

Mă las, întrebărilor veșnice, pradă,
În Brațul Luminii văd pace și zel,
Curat și sever, azuru-i de gardă,
Din marmură clară e norul pe el…

E toamnă în suflet și în calendare…
Pe nucul bătrân dă pustiul în rod,
Învăluie somnu-i seci mădulare
Și frunza căzută miroase a iod…

E toamna în miez și sufletul doare,
Mai ieri o poetă în lut s-a-ntrupat,
Dar versul ei viu ne cere iertare
Pe munții durerii ce ne-au ruinat…

O, Doamne, îmi iartă vorba de oarbă,
Dar deseori văd o palmă de piatră,
Ce pune, tomnatic, prețul pe-o boabă,
Dar sufletul arde, ca vreascul, pe vatră…

11 octombrie 2019 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Nedreptate

  1. Pingback: Versuri noi: Nedreptate — IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU | O LADO ESCURO DA LUA

  2. Pingback: Versuri noi: Nedreptate — IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU | ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.