Versuri noi: Nedreptate

Nedreptate

Cu palme răcite din griji adunate
Țes clipele mreje pe galbenul nud,
Se-ndeasă cu patimi culorile mate
În ziua ce-abia își tivește ochi ud…

Mă las, întrebărilor veșnice, pradă,
În Brațul Luminii văd pace și zel,
Curat și sever, azuru-i de gardă,
Din marmură clară e norul pe el…

E toamnă în suflet și în calendare…
Pe nucul bătrân dă pustiul în rod,
Învăluie somnu-i seci mădulare
Și frunza căzută miroase a iod…

E toamna în miez și sufletul doare,
Mai ieri o poetă în lut s-a-ntrupat,
Dar versul ei viu ne cere iertare
Pe munții durerii ce ne-au ruinat…

O, Doamne, îmi iartă vorba de oarbă,
Dar deseori văd o palmă de piatră,
Ce pune, tomnatic, prețul pe-o boabă,
Dar sufletul arde, ca vreascul, pe vatră…

11 octombrie 2019 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet