Versuri noi: Târziu…

Târziu…

Târziu… cade ploaia-n genunchi

Și roagă-n poeme s-o scriu.

Azi  merg de la mine spre tine

Pe gândul de toamnă pustiu.

Pășesc într-o noapte flămândă,

Pe șoaptele-ți dulci să mă dau,

Avidă, sunt iar surghiunită,

Fântâna de lacrimi s-o beau.

Și luna, sub nori rătăcită,

Cărarea de gând o ascunde,

Noi  umbre pe geam se sărută

Și ploaia cu dor mă pătrunde…

Târziul își sapă mormântul

Și gândul de fulger se ține,

Mi-e dor… e de piatră cuvântul

Pe drumul din mine spre tine…

Poemul se naște-n potop de suspine,

Își rupe, cu dinții, cordon de-mplinire,

În lacrima nouă îmbrac dor de tine…

E toamnă, e frig… dar cald în rodire…

19 octombrie 2017    Maria Botnaru

Sursă imagine: Google.com

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Târziu…

  1. macalder02 zice:

    Amintiri despre acea plimbare prin versurile tale care merg din toamnă în sentimentele tale. Îmi place să te citesc, o săptămână mai bună pentru tine.

  2. Vă mulţumesc pentru bucuria lecturii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.